S-a împlinit un an de anormalitate. De panică și frustrare. De sărăcie și furt. De amenințări. S-a făcut anul de când autoritățile se laudă neîncetat cu “producția de amenzi la hectar”. Un an împănat cu promisiuni deșarte, stări de urgență și alertă prelungite la foc automat și care umflă până la refuz buzunarele șmecherilor și privilegiaților de dreapta.
Făcurăm un an de când călcăm în picioare cu poftă Constituția, ca pe un gândac de bucătărie, ca și cum toată viața am fi așteptat să facem asta.
Un an de moarte. Cu oameni suferind prin secțiile de ATI, cu oameni mutați din spital în spital în portbagajul mașinii noaptea, cu nevinovați arși în spitalele României sau morți pur și simplu din “accidente tehnice”, în urma cărora, în mod evident, nimeni nu va raspunde vreodată.
A trecut un an de când amatorii, nepricepuții, politrucii și impostorii au răsărit și au înflorit ca zambilele în poiană, sub privirea augustă, superioară, paternalistă și îngăduitoare a Președintelui.
Nenumărate medicamente “minune” au creat isterie și au aprins speranțele oamenilor bombardați zilnic cu numărul de morți și de “infectați” pe toate burtierele televiziunilor. Vracii atoateștiutori nu au cum să lipsească din peisaj. Și măști neconforme. Și izolete abandonate. Și bătrâne amendate drastic de vajnicii polițiști și jandarmi. Și doctori fără diplome, dar cu funcții mari în stat, care îndeamnă populația la televizor și prin conferințe de presă să facă sau să nu facă ceva.
Să se vaccineze populația. Dar să nu se înghesuie la centrele de vaccinare păstrate pentru VIP-uri. Să ia vitamine populația. Să se imunizeze și să stea în casă, mai ales noaptea, cand virusul circulă sălbatic pe stradă și te poate înhăța când te aștepți mai puțin. Vaccinul ne garantează viața. Sau nu garantează mai nimic, dar trebuie făcut.
Ne trezim și ne culcăm cu noul COVID-19 pe buze, în minte și în suflet. Ca și cum nimic nu ar mai exista. Și poate nici nu mai există, așa a spus și domnul Președinte. Decesele din această țară sunt numai din cauza COVID. Singurii bolnavi din această țară sunt doar cei loviți de COVID.
Dar, adevarul crud și dureros este că în această țară frumoasă dar populată în ministere și la guvern de Vlăduți magicieni sau Tătari, se moare și de cancer, de boli de inimă, de accidente vasculare și de multe și nenumarate alte cauze. Și se moare mult, foarte mult, nepermis de mult.
50.902 români morți de cancer în 2019. Aproximativ 140 în fiecare zi și nu doar în zile lucrătoare. Dumnezeu știe câți au fost în 2020 sau câți vor fi în 2021.
Oare cei care au murit de cancer sau de alte boli cronice au fost raportați tot ca morți de COVID?
Bolnavii de cancer, indiferent de vîrstă, fie că sunt copii sau adulți, femei sau bărbați, au fost lăsați, din neglijență și din nepăsarea criminală a autorităților statului român, a miniștrilor cu zeci de consilieri, fără tratamentele atât de necesare supraviețuirii. Aceeași bolnavi de cancer au fost scoși din secțiile ATI pentru a face loc celor cu COVID. Nu au mai putut intra în spitale pentru operații sau controale. De prevenție ce să mai vorbim..
Ce se poate întampla când un bolnav de cancer este lăsat fără tratament săptămâni la rand sau fără operație? Este condamnat la moarte. Stadii incipiente ale bolii se transformă în cazuri fără speranță. Pot fi evitate aceste morți inutile? Pot și este obligatoriu să fie evitate. Cum se numește atunci când nu faci ceea ce ești plătit să faci pentru a alunga moartea? Se numește crimă în orice limbă de pe acest pământ.
Fiecare bolnav din această țară, indiferent de boală, trebuie tratat cu respect și responsabilitate. Cu toții trecem prin boală, mai devreme sau mai tarziu. Toți avem dreptul de a fi respectați și îngrijiți cu empatie și profesionalism. Pentru asta plătim și vom plăti în continuare. Grija și preocuparea reală pentru sănătate este masura civilizației noastre.
Iar politrucii veseli vinovați de moartea inutilă a atâtor români merită să platească cu vârf și îndesat pentru genocidul lor. În fața justiției pe această lume și în fața lui Dumnezeu pe cealaltă!
