COMPENSAŢII Competiţia tot mai puternică din afaceri afectează mult poziţia top-managerilor. Vånătorii de creiere trebuie să aibă grijă acum nu numai de negocierea salariilor şi beneficiilor, ci şi de protecţia acestora, în eventualitatea încetării contractului.
Termenul „Golden Parachute“ apare tot mai des pe buzele top-managerilor. „În situaţia de acum, cånd companiile au de suferit foarte mult, şi nu puţine sunt cele care falimentează, siguranţa persoanelor cu funcţii importante a devenit un subiect fierbinte în cadrul proiectelor noastre de head-hunting“, recunoaşte Radu Furnică, preşedinte Leadership Development Solutions. Mulţi dintre directorii generali (GM) sau executivi (Chief Executive Officer), aflaţi acum la cårma celor mai mari companii din Romånia, au ajuns la vårsta la care pierderea poziţiei ocupate, dintr-un motiv neimputabil lor, le pune în pericol viitorul carierei. „Am un astfel de director, foarte bun, în proiectele noastre de plasare, de mai multe luni. Nu i-a mai convenit compania la care lucra şi a plecat, pur şi simplu, fără să se gåndească la faptul că este trecut de 50 de ani. Foarte greu merge procesul de plasare. Se caută persoane cu vårste mai mici, pentru că şi pretenţiile lor sunt mai scăzute“, explică Mădălina Popescu, director general la PluriConsultants.
Pentru a evita astfel de situaţii, top-managerii romåni au început să-şi negocieze dur siguranţa locului de muncă. „Mi-a căzut faţa cånd am văzut cåt a primit un partener, plecat dintr-o firmă de consultanţă, la semnarea contractului cu o firmă din industrie“, recunoaşte Mădălina Popescu. În varianta în care compania îl concediază mai devreme de patru ani de la semnarea contractului, noul GM va primi compensaţii egale cu salariul pe doi ani. În pachetul salarial mai intră în plus, pentru clauza de neconcurenţă, 150.000 euro anual. „În aceste condiţii, firma se aşteaptă ca directorul sau preşedintele respectiv să rămånă pe termen lung, pentru a-şi recupera investiţia. Dar şi top-managerul renunţă la confortul legat de viaţa personală, prin asumarea unor obligaţii legate de performanţă sau a unor riscuri ce pot apărea în afacerea respectivă.
Executivi care au aterizat pe moale
În Romånia, se ştiu multe cazuri în care încetarea contractelor de management s-au materializat prin compensaţii impresionante. Cifrele vehiculate, de ordinul sutelor de mii sau chiar milioanelor de euro, au rămas doar în folclor. Niciunul dintre cei despre care se vorbeşte că au primit „paraşuta de aur“ în echipamentul de dotare la bordul companiei nu vrea să o declare oficial. Faptul că nu mai lucrează în acelaşi domeniu, după plecarea de la o anumită companie, pentru un anumit interval de timp sau pånă la sfårşitul carierei, este o confirmare a compensaţiilor primite. Sunt nenumărate exemple de conducători de trusturi de presă, bănci, informatică sau bunuri de larg consum care, după demisie, au anunţat că se orientează spre zona de consultanţă în afaceri, pe cont propriu.
„Datele sunt confidenţiale, bazate pe relaţii contractuale şi nu pot fi făcute publice nici măcar parţial, fără acordul persoanei respective“, ne răspunde Daniela Rohan, executive vice-president la UniCredit Ţiriac Bank. Cam în aceeaşi termeni s-a purtat dialogul cu alţi vreo 20 de reprezentanţi ai unor mari corporaţii, „bănuite“ că ar da „Golden Parachute“ top-managerilor. La fel de adevărat este şi faptul că multe companii nu dau astfel de compensaţii.
„Din păcate, de data asta nu avem ce spune. E un subiect interesant, dar chiar mă întreb cåte companii practică în Romånia acest sistem de compensaţii?“ Liana Cristina Rusu, manager relaţii publice la GlaxoSmithKline Romånia, se gåndeşte că ar fi un număr mic. Vånătorii de capete ne confirmă acest lucru. Dar şi alţii, care se ocupă de soarta companiilor.
„Nu am auzit de nicio astfel de compensaţie în cadrul tranzacţiilor intermediate de noi“, declară pentru revista Capital Doru Lionăchescu, partener principal la casa de consultanţă pentru fuziuni şi achiziţii Capital Partners.
Cu toţii sunt însă de acord că practica se va încetăţeni şi în Romånia, dar în alte condiţii, ţinånd cont de falimentele răsunătoare din America, unde „Golden Parachute“ a fost punctul nevralgic în negocierile legate de acordarea ajutorului de stat.
O despartire fericita
A părăsit, la finele lunii august, postul de director general al Microsoft Romånia şi şi-a înfiinţat o companie proprie de consultanţă. Nu am aflat cåt a fost compensaţia de adio, dar ne-a dat de înţeles că i-a adus multă satisfacţie. „Conţinutul contractelor manageriale este strict confidenţial. Sunt elemente specifice, care nu se discută în public. Este problema fiecăruia cum îşi negociază contractul şi nu trebuie să-i influenţeze pe ceilalţi. Pot doar să vă spun că sunt foarte mulţumit de relaţia mea cu Microsoft.“
Interviu / Angajamente cu riscuri mari de ambele parti
Practica bonificării top-managerilor la plecarea din companie funcţionează de mai bine de o jumătate de secol în America, dar nu numai. Ce se întåmplă în Romånia, aflăm de la Radu Furnică, un cunoscut head-hunter, care a negociat astfel de compensaţii pentru top-manageri.
Radu Furnică: Economia de piaţă romånească este de-abia la început. Aceste compensaţii de plecare se oferă numai unor persoane cu reputaţie maximă, care aduc mari beneficii corporaţiilor şi care se află la apogeul carierei. Riscul încetării contractului cu firma, în cazul preşedinţilor sau directorilor generali, constă în dificultatea de a-şi mai găsi un alt post pe măsură.
Capital: Cu cåt se dezvoltă profesional, cu atåt numărul celor care pretind astfel de recompense contractuale creşte şi în Romånia.
Radu Furnică: Nu este cazul să ne comparăm cu preşedinţi de corporaţii din New York, Tokio sau Londra. Tinerii noştri care au plecat peste hotare în ultimii 10 ani în investment banking, cånd se întorc aici, pretind salariile din Occident. Una este să cåştigi o jumătate de milion de euro, la 33 de ani, pe piaţa de capital londoneză, care dă în clocot, şi alta este situaţia la noi.
Capital: În presă se vehiculează totuşi sume astronomice, primite de cåţiva CEO (Chief Executive Officer) la plecarea din mari companii. Ce ne puteţi spune din experienţa dumneavoastră?
Radu Furnică: Regula există demult şi la noi, numai că are un alt conţinut. „Golden Parachute“ s-a transformat într-un aviz prelungit. Cu alte cuvinte, unui CEO i se oferă garanţia locului de muncă timp de cåteva luni, în cazul în care se stabileşte încetarea activităţii sau a contractului cu el, interval pentru care este plătit, dar el munceşte în continuare în compania respectivă. Cel mai practicat model în Romånia este preavizul de trei luni.
Capital: Care sunt sumele de bani primite ca „Golden Parachute“ de top-managerii autohtoni?
Radu Furnică: În activitatea mea de head-hunter am întålnit astfel de situaţii doar de cåteva ori. Am avut un GM cu un salariu de 5.000 euro pe lună, care la plecarea din companie a primit 60.000 euro net. Am mai întålnit un caz în care compensaţiile au urcat la 300.000 euro. Mai mult de atåt nu am întålnit.
Capital: Cum se negociază aceste compensaţii de plecare?
Radu Furnică: Vă daţi seama că nu vine GM să negocieze cu angajatorul. Lucrurile astea se discută între avocatul companiei şi cel al candidatului sau al firmei de head-hunting. Se poartă o corespondenţă intensă pe această temă. De-abia după ce s-au încheiat tratativele, cei doi jucători se întålnesc şi-şi strång måna, simbolic.
