Romanii ar avea, astfel, oportunitatea de a intelege ce vor liderii partidelor, cum gandesc si in ce masura gandurile si planurile oamenilor politici se potrivesc cu convingerile si aspiratiile populatiei. Parte din lipsa de responsabilitate a politicienilor romani provine si din faptul ca nu au fost niciodata alesi pentru programele propuse. Dupa atatia ani, romanii tot se mai simt inselati la finalul fiecarui ciclu electoral, tocmai pentru ca nu au comparat niciodata visele si asteptarile lor cu programele concrete ale partidelor. Anul 2004 nu face, din pacate, exceptie. PSD a pus, discret, pe site, un program de 200 de pagini. Cei care au taria sa-l parcurga pana la capat raman cu cateva nedumeriri: care este viziunea actualului partid de guvernamant, care este acel fir rosu ce ar trebui sa articuleze intreg programul? In partea introductiva, care ar trebui sa lamureasca viziunea PSD, sunt mentionate o serie de banalitati, intr-un perfect limbaj de lemn. Unde sunt sursele ce vor fi folosite pentru finantarea tuturor promisiunilor? Cum se poate discuta despre reforma educatiei, fara sa spui un cuvant despre faptul ca sistemul de invatamant nu are legatura cu realitatea economica? si cand somajul in randul tinerilor atinge 17%?De cealalta parte a baricadei, Alianta DA a inceput si ea prost. O schita de program, prea sumara pentru a sustine o discutie serioasa si care pacatuieste in acelasi punct: nu articuleaza o viziune unitara. In plus, contine formulari care ar putea pune pe ganduri: ideile privind reducerea costului creditelor si apropierea dobanzilor pasive de cele active surprind intr-un program de guvernare, avand in vedere ca politica monetara este treaba Bancii Nationale, institutie independenta politic. Introducerea cotei unice de impozit ar putea fi umbrita de aceste scapari greu de trecut cu vederea.Perspectiva unei dezbateri publice ar obliga partidele sa-si clarifice ideile, sa le sustina mai coerent. Daca hartia suporta orice, electoratul ar putea fi de alta parere.