Încrâncenarea se poate citi pe figurile tot mai multora dintre noi. Trăim pe fugă, dormim iepureşte, ziua de lucru ar trebui să aibă 27 de ore, e tot mai greu să îţi planifici ceva fără să fii nevoit să reprogramezi în ultima clipă, a devenit un skill să-ţi păstrezi cumpătul. Incapabili să discernem între gesturile dezinteresate şi cele ipocrite, le pasăm pe toate în cea de-a doua categorie. Suntem maeştri ai cârcotelii şi suferim de îngrijorare cronică. Ant
Încrâncenarea se poate citi pe figurile tot mai multora dintre noi. Trăim pe fugă, dormim iepureşte, ziua de lucru ar trebui să aibă 27 de ore, e tot mai greu să îţi planifici ceva fără să fii nevoit să reprogramezi în ultima clipă, a devenit un skill să-ţi păstrezi cumpătul. Incapabili să discernem între gesturile dezinteresate şi cele ipocrite, le pasăm pe toate în cea de-a doua categorie.
Suntem maeştri ai cârcotelii şi suferim de îngrijorare cronică. Antenele de telefonie mobilă te radiază la creier, dulciurile îngraşă, tutunul dăunează grav sănătăţii, alcoolul şi E-urile aşijderea, internetul te transformă într-un sociopat, teveul te îndobitoceşte, ziarele mint, licitaţiile sunt trucate, e prea cald, UE ne-a admis că n-avea unde să-şi verse mărfurile, cântăreţii fac playback, e prea scump, dom’le, de ce nu intervine statul?, merele de la supermarket sunt turceşti, bordurile din Bucureşti sunt chinezeşti, de ce Loganul nu costă 5.000 de euro?, termopanele sunt mereu montate strâmb, low-cost înseamnă că plăteşti scump sendvişul în avion, nimeni nu vrea să pună osul la treabă, şi, evident, toată lumea fură pe rupte.
Cu un asemenea amalgam de adevăruri, exagerări şi frustrări înghesuite în portbagajul mental, nu e de mirare că indivizii reacţionează aşa cum citim sideraţi prin ziare. Putem hăhăi oricât, dar aruncatul teveului pe fereastră nu mai e de mult doar un banc tâmpit, la fel cum nici împuşcăturile pentru adjudecarea locului de parcare nu sunt o secvenţă dintr-o comedie neagră, ci un fapt comis la ordinea zilei. Şi poate că nu e o coincidenţă că paintball-ul câştigă de la o zi la alta tot mai mulţi simpatizanţi. E clar, oamenii vor să se împuşte, doar că unii aleg să o facă într-un cadru organizat, nu în plină stradă. Din nefericire, însă, cei mai mulţi dintre frustraţii momentului nu vor să meargă nici la paintball şi nici la sala de forţă. Poate şi de asta categoria celor care ar trebui obligaţi prin lege să-şi descarce nervii înainte de a pleca de acasă este tot mai numeroasă. O soluţie ar putea fi următoarea: ştiţi acele aparate cu fise instalate prin iarmaroace, având ca element principal un mic sac de box pe care trebuie să-l pocneşti pentru a vedea cât de tare eşti în pumn? Probabil că cel care se va încumeta să încropească o afacere constând în livrarea la domiciliu a unor astfel de maşinării va câştiga o groază de bani. Vom avea pumnii juliţi, dar cel puţin vom reînvăţa să zâmbim.
Capital – Editia nr. 18, data 7 mai 2008