De obicei, când te gândeşti cum să-ţi petreci timpul liber, posibilele opţiuni nu includ tirul cu arme de foc. Dacă vânătoarea e un sport relativ larg răspândit în România şi recunoscut ca atare, tirul face încă o figură marginală.
Poligonul „Anatolie Sălceanu“, din vecinătatea localităţii Tunari, şi clubul de tir sportiv omonim au fost înfiinţate de un grup de entuziaşti, sportivi de performanţă, ca asociaţie nonprofit, însă independent de orice finanţare publică. Eugen Dima, preşedintele clubului, este un vechi trăgător, încadrat în categoria I şi membru în Biroul Federal al Federaţiei Române de Tir Sportiv.
„Noi reprezentăm o premieră, pentru că nimeni până în anul 2000 nu se gândise că există posibilitatea de a înfiinţa un club de tir privat“, spune Dima. „Marea grijă, care mie mi s-a părut dusă un pic înspre ridicol, fusese ca nu cumva poligoanele şi cluburile private să devină centre de pregătire paramilitară.“ Proiectul iniţial prevedea un buget de investiţii de circa 1,5 milioane de euro până la finalizarea tuturor lucrărilor. „Până în momentul de faţă, suma cheltuită este în jur de 230.000 de euro, până în luna iunie, când am făcut ultimul nostru bilanţ“, explică Dima; în continuare, clubul caută surse de finanţare pentru a continua derularea proiectului, dar problema cea mai mare este că, deşi există un interes semnificativ pentru tirul cu arma, nimeni nu prea se înghesuie să investească.
În poligon se trage, deocamdată, doar la talere, dar se lucrează deja la amenajările pentru trageri cu armă cu glonţ. Deşi la prima vedere ai crede că este vorba de un sport scump, adevărul este că doar investiţia iniţială, în cumpărarea armei, e relativ mare, de ordinul a câteva mii de euro. Însă clubul oferă, de asemenea, posibilitatea de a închiria o armă.
Ca sport, tirul este ieftin, mai ales dacă îl practici de plăcere. Pentru un astfel de practicant, costurile anuale nu depăşesc, afirmă Dima, 1.000 de euro, „adunând tot ceea ce se plăteşte în poligon“. Clienţii fideli ai clubului, declară el, sunt oameni cu venituri medii spre mici, de circa 200 de euro lunar, care vin cam o dată pe lună, pentru a trage de plăcere.
Clubul oferă numeroase opţiuni pentru potenţialii practicanţi, de la şedinţe de instruire pentru începători până la programe personalizate pentru cei care vor să avanseze dincolo de noţiunile de bază, unde preţurile se stabilesc în funcţie de cât de des doreşti să vii sau de câte şedinţe de instruire ai avea nevoie, în funcţie de evaluarea antrenorilor; unul dintre aceştia din urmă este campion naţional de tir.
O prejudecată des întâlnită face ca tirul să fie asociat cu vânătoarea, dar Dima spune că sunt două lucruri complet diferite. Deşi e înregistrat ca vânător (pur formal, pentru a se putea deplasa cu arma la competiţii fără să anunţe de fiecare dată poliţia unde şi pe ce traseu merge; armele prorpiu-zise de tir au un alt regim, mult mai restrictiv), Dima spune că nu crede că a mers la mai mult de 20 de vânători în toată viaţa, „doar de curiozitate sau din obligaţie, în orice caz nu ca pasiune“. De ce ar practica cineva tirul la talere? Ei bine, pentru că dezvoltă disciplina, siguranţa, viteza de reacţie; spre deosebire de tirul cu arme cu glonţ, unde primează stabilitatea, controlul corpului şi al respiraţiei, la talere e nevoie de un anumit dinamism.
Dar şi reversul – eşecul e vizibil pentru toată lumea, căci talerul rămâne neatins – poate fi usturător pentru orgoliul personal, motiv pentru care mulţi abandonează înainte de a persevera. Ai nevoie, prin urmare, şi de hotărâre; în rest, nu e deloc scump. Dacă vreţi să mergeţi la poligon, cel mai bine e să accesaţi site-ul clubului, www.tunari.ro, unde găsiţi atât adresa, cât şi îndrumări despre cum se ajunge acolo (inclusiv coordonatele GPS).
Preturi si cartuse
Pentru a practica tirul, trebuie să vă înregistraţi la club şi, în cazul în care sunteţi începător, să vă înscrieţi într-un program de iniţiere. Acesta constă în două şedinţe de instruire privind noţiunile de bază, fiecare costând câte 50 de lei. În orice caz, veţi fi asistat de un instructor care se va afla în spatele dumneavoastră, pentru siguranţă. Dacă vreţi să avansaţi – sau demonstraţi reale abilităţi de trăgător – clubul oferă programe personalizate.
O manşă (25 de talere) costă 10 euro, preţ în care intră totul – accesul în poligon, locul de parcare, consumabilele (cartuşe şi talerele în sine). Arma se închiriază separat, contra a doar 10 lei pe şedinţă, dar sunteţi sfătuit să veniţi cu propria armă – dacă aveţi una, chiar de vânătoare – pentru că sunteţi obişnuit cu ea. Armele care se închiriază la club sunt construite special pentru tir sportiv şi costă cel puţin 3.000 de euro. Pe piaţă, preţul unei arme de performanţă este de circa 5.000 – 6.000 de euro.
