O femeie care fuma o ţigară electronică a fost bătută în troleibuz! Filmuleţul care atestă faptele a circulat pe internet şi a stârnit numeroase reacţii. Mărturisesc, eu nu am avut răbdarea să-l urmăresc. Chiar din primele cadre am fost pus faţă în faţă cu România aceea pe care nu îmi place să o văd. Dar care există, indiferent dacă aleg eu să îmi bag capul în pământ. E greu să priveşti nesimţirea în ochi. Proasta creştere şi tupeul obraznic care se luptă cu prostia şi frustrarea. Mai contează cine câstigă? Mai contează ideea de dreptate? Şeful ANAF, Gelu Ştefan Diaconu, alege să lipsească de la audierile din Senat la care a fost convocat. Viorel Arcas, şeful Comisiei de Buget-Finanţe se plânge că, împreună cu colegii săi, l-a aşteptat pe Diaconu mai mult de o oră, pentru că omul nu a găsit de cuviinţă nici măcar să anunţe că nu vine. După ce povestea a ajuns în presă, Diaconu a declarat, într-un comunicat, că prezenţa sa nu era necesară fiindcă presupusele abuzuri cercetate sunt neadevărate. „Consider că această convocare a preşedintelului ANAF de către Comisia parlamentară a Senatului, pe marginea acestor invenţii, este neavenită …“. Găsiti oarecari similarităţi între cele două conflicte de mai sus? Sesizaţi aceeaşi logică de grădiniţă a părţilor implicate în confruntări, fie că acestea au loc într-un troleibuz sau în instituţiile statului?

Cetăţeanul Traian Băsescu se plânge la televizor că justiţia nu-şi face treaba aşa cum ar trebui. Se exprimă cu subiect şi predicat împotriva abuzurilor pe care le-ar comite actualii şefi ai sistemului judiciar, abordând o poziţie diametral opusă faţă de cea pe care a avut-o în timpul mandatului de preşedinte. Întrebat de moderator dacă a luat legătura cu cei vizaţi – îi cunoaşte personal – fostul preşedinte declara că nu a făcut acest lucru deoarece, citez, „îi este scârbă“. În tot acest timp, nici din partea DNA, nici din cea a Înaltei Curţi nu există nicio luare de poziţie sau vreo lămurire suplimentară cu privire la metodele folosite şi reclamate de toată clasa politică. Americanii au o vorbă: „two wrongs don‘t make a right“. Cu alte cuvinte, nu poate fi îndreptată o nedreptate prin săvârşirea altei nedreptăţi. Şi nici nu poate fi justificat un rău făcut cuiva prin faptul că acel cineva a făcut un alt rău. Acesta este fundamentul unei societăţi puternice, în care drepturile şi obligaţiile sunt bazate pe lege, iar legile sunt făcute în interesul comunităţii.

Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte este o logică veche (datează de prin anul 1800 înainte de Christos). Aproape patru mii de ani mai târziu, ar fi de dorit ca măcar în rândul elitelor să existe înţelegere şi bun simţ. Gelu Diaconu putea să meargă să explice personal senatorilor care e adevărul, chiar dacă nu se consideră obligat. Viorel Arcas putea să sune la şeful ANAF şi să-l invite personal, chiar dacă l-a convocat pe canale oficiale. Băsescu putea să-şi păstreze public respectul faţă de oamenii de stat, chiar dacă aceştia se situează de cealaltă parte a baricadei faţă de apropiaţii domniei sale. Kovesi putea să ţină o conferinţă şi să-şi explice metodele, chiar dacă simte că presiunea mediatică împotriva ei e alimentată de penalii cu care luptă. Aşa că nu fiţi scandalizaţi că oamenii se bat în troleibuze. Nu fac decât ce au învăţat de la semenii lor mai favorizaţi de soartă.