Cota unică şi infrastructura sunt premizele pe care se poate constitui orice viitoare alianţă de guvernare Alegerile locale au trecut, cu rezultate mai mult sau mai putin surprinzătoare. În perioada următoare, vor începe discuţiile despre programele cu care se vor prezenta partidele în toamnă, la alegerile parlamentare. Zilele trecute, Viorel Hrebenciuc surprindea prin afirmaţia că PSD, în cazul în care ar ajunge la guvernare, nu va schimba cota unică de impozitare. Adică, prin
Cota unică şi infrastructura sunt premizele pe care se poate constitui orice viitoare alianţă de guvernare
Alegerile locale au trecut, cu rezultate mai mult sau mai putin surprinzătoare. În perioada următoare, vor începe discuţiile despre programele cu care se vor prezenta partidele în toamnă, la alegerile parlamentare. Zilele trecute, Viorel Hrebenciuc surprindea prin afirmaţia că PSD, în cazul în care ar ajunge la guvernare, nu va schimba cota unică de impozitare. Adică, principala măsură propusă de Alianţa DA în 2004, pe care şi-a întemeiat întreaga guvernare, contestată vehement de social-democraţi în toţi aceşti ani, a fost în final acceptată. Este aceasta şi o dovadă că introducerea cotei unice a fost o decizie corectă, iar rezultatele spectaculoase nu mai pot fi contestate nici de partidul lui Ion Iliescu.
Această acceptare este o veste bună şi pentru investitori: practic, oricare dintre partidele importante va fi la guvernare nu va modifica substanţial sistemul fiscal.
Dar care vor fi celelalte propuneri importante cu care se vor prezenta partidele în toamnă. Deocamdată, nu au răzbătut prea multe în presă. Nu neapărat pentru că sunt ţinute la secret, ci, înclin să cred, din lipsă de idei. Un consens pare să fie întrunit atunci cånd e vorba de infrastructură. Şi, sub presiunea opiniei publice, toate partidele par să fie de acord că fără o infrastructură de transport solidă nu poate fi imaginată nici viitoarea dezvoltare economică. Cota unică şi infrastructura sunt premizele pe care se poate constitui orice viitoare alianţă de guvernare.
Mai departe, nu se prea ştie. Ce se va întåmpla cu sistemul de pensii, cum va fi reformat sistemul de sănătate, prin ce schimbări în domeniul educaţiei vom reduce numărul de analfabeţi sau dacă vom opta pentru privatizări masive în sectorul utilităţilor, toate acestea (şi multe altele) rămån încă fără răspunsuri clare din partea partidelor. Aceste teme, şi altele asemenea, ar trebui să facă diferenţa dintre partide. Nu-mi fac iluzii că se va întåmpla aşa, dar vina pentru absenţa unor astfel de dezbateri o poartă deopotrivă politicienii, dar şi alegătorii.
Partea plină a paharului este că niciun partid ajuns la guvernare nu mai poate propune trăznăi prea mari fără ca UE să ne dea peste månă. Asta nu înseamnă că nu putem persevera în greşelile noastre, originale, care să-i sperie pe investitori (vezi cazul Ungariei). Dar, dincolo de pesimismul general (adevărat sau doar afişat), un lucru e aproape cert: indiferent cine va fi la guvernare, economia va continua să crească, vor fi ani de prosperitate, zeci de miliarde de euro vor intra în ţară. Guvernul viitor va putea să facă astfel încåt aceste zeci de miliarde să irige toate straturile societăţii. Altminteri, aceşti bani, sau o parte din ei, nu vor mai veni către Romånia şi, implicit, nici către clienţii politici.