SENTINȚĂ În prezent alocăm aproape 50.000 de lei pe an pentru un condamnat. Indiferent dacă va urma sau nu o grațiere, suma va trebui să crească pentru a schimba din temelii sistemul penitenciar.
Zeci de mii de oameni în stradă, dispute interminabile la TV sau pe Facebook, lupte procedurale și legale între președinte, opoziție și societatea civilă, pe de o parte, și coaliția guvernamentală PSD-ALDE, pe de alta. Totul a pornit de la intenția celor de la putere de a emite două ordonanțe de urgență prin care să modifice Codul penal și Codul de procedură penală (ar urma să fie dezincriminat sau foarte greu de urmărit abuzul în serviciu, ar dispărea infracțiunea de neglijență în serviciu și ar fi puse bețe în roate și denunțătorilor), respectiv să instituie grațierea pedepselor mai mici de cinci ani de închisoare pentru o serie de infracțiuni (potrivit inițiatorilor, nu sunt incluse cele violente, furtul, cele de corupție) dacă în termen de un an se recuperează prejudiciul produs.
Conform Expert Forum, ar urma să fie grațiate o serie de infracțiuni contra înfăptuirii justiției (ca nedenunțarea, tăinuirea, favorizarea făptuitorului, mărturia mincinoasă, sustragerea sau distrugerea de probe), dar și unele infracțiuni de corupție (ca cele săvârșite de membrii instanțelor de arbitraj sau de funcționarii străini) și de serviciu (ca delapidarea, deturnarea de fonduri, abuzul și neglijența în serviciu, divulgarea secretelor de stat), precum și infracțiunile electorale. De asemenea, ar urma să fie șterse din caziere unele fapte asimilate celor de corupție prevăzute de legi speciale, cele de spălare de bani și o bună parte din cele de evaziune fiscală.
Mai mult, proiectul de grațiere prevede și reducerea la jumătate a pedepselor, indiferent de natura lor, pentru condamnații care au peste 60 de ani, au în întreținere copii sub 5 ani sau suferă de boli incurabile, dar și pentru femeile însărcinate. Ceea ce, evident, ar putea pune imediat în libertate atât criminali, violatori, tâlhari și pedofili, cât și o bună parte din VIP-urile trimise după gratii pentru corupție. La momentul scrierii articolului, proiectele erau în consultare publică și primiseră aviz negativ de la CSM și semnale de același tip de la Parchetul general, Înalta Curte sau Uniunea Europeană.
Soluții la îndemână
Motivul oficial al inițiativelor nu este, desigur, că trebuie să iasă de după gratii Dan Voiculescu și nici că trebuie scăpat de procesul penal șeful PSD Liviu Dragnea. De fapt, susțin autorii proiectului de grațiere, de vină este supra-aglomerarea (de peste 150%) din penitenciarele românești, pentru care riscăm amenzi de zeci de milioane de euro de la CEDO.
Totuși, susțin reprezentanții Sindicatului Omnia al personalului din Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP), deși este reală, supraaglomerarea este în scădere. Astfel, în ultimii zece ani, s-a ajuns de la 48.000 la 27.000 de deținuți. În plus, susțin aceștia, ”condițiile din penitenciare s-au îmbunătățit constant, chiar dacă nu în ritmul așteptat, motivul fiind subfinanțarea cronică a sistemului penitenciar sub absolut toate guvernările”. Ei mai spun și că, din ambiții personale (ministrul Justiției fiind in conflict cu directorul general), în 2016 au fost returnați la bugetul de stat peste 30 de milioane de euro din bugetul penitenciarelor, echivalentul a 11.000 de locuri de detenție reamenajate sau al unui penitenciar nou. Alte voci autorizate susțin că lipsa de locuri s-ar putea rezolva rapid, în circa șase luni, prin reamenajarea unor spații deja existente în închisori. Pe termen ceva mai lung (doi-patru ani) ar putea fi convertite în penitenciare unități militare dezafectate.
Ceea ce este cert este că, indiferent dacă ar fi sau nu adoptat, proiectul grațierii nu rezolvă problema (ar putea beneficia de el în jur de 10-12% din deținuți, adică supraaglomerarea s-ar menține la cote un pic mai mici) și, oricum, în câțiva ani ne-am întoarce acolo de unde am plecat. Așa că soluția reală este ca bugetul ANP să crească astfel încât să permită investițiile în locuri noi de cazare și renovarea celor deja existente. În 2016, Administrația Penitenciarelor a avut la dispoziție 1,27 miliarde de lei, respectiv în jur de 47.000 de lei sau 12.000 de dolari anual pe cap de deținut. Suma a crescut de la 1,11 miliarde în 2015 și 1,03 miliarde în 2014, însă acoperă doar cheltuielile curente, cele cu salariile personalului fiind de departe cele mai mari – 850 de milioane de lei pe an.
Cum procedează americanii
Statele Unite sunt renumite ca având cel mai mare număr de deținuți din lume (circa 2,2 milioane) și aflându-se pe locul doi la nivel mondial din punct de vedere al numărului de deținuți la suta de mii de locuitori (respectiv 698), după Seychelles. Se estimează că un sfert din persoanele încarcerate în lume se găsesc în penitenciarele americane. În SUA există două tipuri de închisori – cele federale (111 de stat plus 13 private), unde ajung cei care au încălcat legile federale, și cele administrate de state și districte (aproape 5.000). La fel ca în România, există închisori pentru femei, centre de re-educare pentru delincvenții minori, dar și diferențe în nivelul de securitate în funcție de gravitatea faptelor comise și de sentința primită.
Tot ca la noi, deținuții sunt folosiți la munci administrative sau gospodărești, însă pot fi și închiriați de instituții sau companii pentru diverse munci prestate în afara penitenciarelor. Nici în SUA nu lipsesc plângerile privind condițiile în care trăiesc condamnații. Conform Human Rights Watch, aceștia sunt expuși la acțiuni abuzive, degradante și periculoase, incluzând violențe (cu context sexual sau nu) și asistență medicală insuficientă. Supra-aglomerarea nu este un fenomen necunoscut peste Ocean – de exemplu, cele 33 de penitenciare din California, cu o capacitate de 100.000 de locuri, adăpostesc circa 170.000 de deținuți. Fiecare condamnat sau arestat preventiv costă statul, pe an, circa 30.000 de dolari, ducând cheltuielile anuale ale sistemului penitenciar la circa 70 de miliarde de dolari, aproximativ 3,4% din bugetul public.
Modelul norvegian
La polul opus se află, cel mai probabil, Norvegia. Cele 54 de închisori de aici adăposteau în vara trecută 3.900 de deținuți (respectiv o rată de încarcerare de 74 la 100.000 de locuitori, de circa zece ori mai mică decât cea din SUA). O treime din aceștia sunt cetățeni străini. Numărul de condamnați se apropie de capacitatea maximă a sistemului penitenciar, care este de 4.100 de locuri.
Norvegienii sunt renumiți pentru condițiile mai mult decât decente oferite deținuților: camere individuale curate, acces la TV, biblioteci și internet, numeroase posibilități de a munci și de a învăța, nivel scăzut de securitate, calitate ridicată a hranei și a îngrijirilor medicale. Sistemul scandinav este faimos și prin rata mică de recidivă: doar 20% din deținuți se întorc în închisoare după eliberare, spre deosebire de SUA, unde rata de recidivă este de 76%. Pentru a le oferi condamnaților condiții descrise de mulți ca fiind de lux guvernul din Oslo cheltuiește anual circa 93.000 de dolari pentru fiecare, respectiv în jur de 360 de milioane de dolari în total.
Nu ne dorim, desigur, să ajungem ca în SUA, unde unul din 150 de locuitori se află în spatele gratiilor, și nici nu avem banii norvegienilor pentru a transforma închisorile în hotel de trei stele. Însă este evident că, indiferent dacă unii dintre deținuți vor fi grațiați sau nu, problemele din penitenciare vor rămâne. Fiindcă nu este vorba doar de aglomerare, ci și de vechimea mobilierului și a instalațiilor sanitare, de posibilitățile de a face mișcare sau de a învăța, de șansele reale de reeducare și reabilitare, de accesul la doctori și medicamente. Și, fie că ne convine sau nu, suntem în UE, trebuie să respectăm niște standarde și va trebui să investim ani mulți de acum înainte în transformarea radicală a sistemului penitenciar.
ÎN CREȘTERE
Bugetul Administrației Penitenciarelor a crescut continuu, în timp ce numărul deținuților a scăzut
Mld. lei
2012 0,91
2013 1,05
2014 1,03
2015 1,11
2016 1,27
Sursa: ANP
12.000
de dolari pe an pe cap de deținut alocă România sistemului penitenciar. Suma este de 2,5 ori mai mică decât în Statele Unite (unde ajunge la 30.000 de dolari) și de opt ori mai mică decât în Norvegia (unde este de circa 93.000 de dolari)
38
de milioane de lei pe an costă hrana deținuților (respectiv circa 120 de lei pe lună pe persoană). Încălzirea și energia electrică mai costă 52 de milioane de lei pe an, iar apa și canalizarea 33 de milioane