Multe formatiuni politice ravnesc la zestrea de voturi pe care o poate aduce Stolojan. Pentru actuala coalitie, fostul functionar de la Banca Mondiala devenise indezirabil in 1996, cand a sustinut campania electorala a lui Ion Iliescu. Intre timp, viitorii candidati la presedintie s-au convins ca fostul premier nu-si doreste scaunul de la Cotroceni si, in consecinta, se poate discuta cu el despre posibile implicari in Guvern. Intalnirea dintre presedintele Constantinescu si Theodor Stolojan nu a facut decat sa adanceasca prapastia dintre taranisti si cel pe care ei l-au sustinut la presedintie in 1996.
In acest moment, Emil Constantinescu este un om singur. El va trebui sa lupte cu adversarii naturali, dar si cu cei care i-au fost alaturi. Miscarea cu Stolojan este una mai profunda decat pare la prima vedere. Toate sondajele arata ca PDSR a capitalizat multe dintre nemultumirile legate de actuala coalitie. Daca alegerile viitoare vor fi castigate de partidul condus de Ion Iliescu, una dintre variantele pentru postul de prim-ministru este chiar Theodor Stolojan. In cazul in care Emil Constantinescu ar reusi sa-l impuna pe Stolojan intr-un post de prim-vicepremier, este clar ca PDSR va trebui sa taie acest nume de pe lista posibililor sai premieri, lipsindu-se de un important atu electoral.
In plus, daca Stolojan ar patrunde in Guvern si, pana la alegeri, starea economiei romanesti s-ar imbunatati, presedintele Constantinescu ar putea sa-si prinda la butoniera aceasta garoafa ca fiind o urmare a propunerii prezidentiale.
Prin natura lucrurilor, indiferent ce pozitie ar ocupa, Theodor Stolojan l-ar eclipsa pe primul-ministru, ceea ce poate fi considerat de taranisti ca inca o lovitura pentru imaginea lor publica. Oricat ar parea de paradoxal, implicarea, chiar indirecta, a lui Theodor Stolojan este un semn al inceperii campaniei electorale.
Carisma fostului premier este un capital disputat de multe partide, intr-o perioada in care imaginea actorilor de pe scena politica este facuta zdrente.