Avantajele utilizarii cardurilor sunt evidente, in raport cu platile cash. Cartea de plata ofera utilizatorului o siguranta incomparabil mai mare decat in cazul manipularii numerarului. Totusi cardul nu este infailibil. Hotii ingeniosi au exploatat rapid unele puncte slabe ale sistemului. Posesorii nu trebuie insa sa intre in panica. Este nevoie doar de putina atentie la modul in care folosesc cartea de plata pentru a reduce riscul fraudarii. Alte actiuni ale hotilor vizeaza direct bancile. In acest cazuri, solutia principala pentru reducerea furturilor consta in selectionarea foarte atenta, de catre bancile acceptatoare, si instruirea serioasa a comerciantilor cu care colaboreaza. Tot in acest sens este necesara o verificare atenta a persoanelor care solicita deschiderea unui cont de card.
La cazinouri riscul
de frauda este maxim
Una dintre cele mai des folosite metode de furt este cea a tranzactiilor sub flow-limit. Flow-limit reprezinta suma maxima de bani care poate fi acceptata de catre un comerciant, la plata cu card, fara a cere confirmarea bancii emitente. Vanzatorul trebuie sa verifice doar daca cardul nu se afla pe „lista neagra” (lista cu cardurile pierdute sau furate pe care o are orice comerciant). Aceasta suma este stabilita de banca acceptatoare (banca comerciala care a dotat unitatea respectiva cu aparatul de incasare), in functie de specificul comerciantului respectiv. In strainatate, aceste sume sunt cuprinse intre zero si circa 150 USD. In Romania, flow-limit este mult mai mic, circa 100.000 lei. Benzinariile, cazinourile, magazinele de bijuterii sunt considerate unitati cu grad mare de risc si au obligatia sa solicite validarea tranzactiei de catre banca emitenta la fiecare operatiune cu card efectuata. Modul de operare este simplu. Posesorul cardului poate vizita oricate magazine doreste si sa-si cumpere din fiecare marfuri a caror valoare sa nu depaseasca flow-limit. Poate astfel sa cumpere marfuri in valoare de zeci de mii de dolari, chiar daca in contul de card nu se afla nici un ban. Titularul va trebui insa sa se faca nevazut dupa o astfel de isprava. In cazul in care este prins, pe langa faptul ca va trebui sa restituie banii va „beneficia” si de o vacanta destul de lunga, dupa gratii. Aceeasi metoda poate fi folosita si de cel care gaseste sau fura un card, pentru a descarca contul titularului. Pentru a evita aceasta situatie, titularul trebuie sa anunte imediat banca emitenta, in cazul in care pierde sau i se fura cardul. Banca va trece imediat cardul pe „lista neagra”.
In cazul in care este introdus intr-un ATM, acesta il retine. La fel trebuie sa procedeze si comerciantul caruia ii este prezentat. Pentru a stimula vigilenta comerciantilor, bancile au stabilit, pentru retinerea cardurilor de pe lista neagra, recompense de circa 50 USD.
Alt mod de fraudare, mult mai bine pus la punct, este contrafacerea cardurilor. Aici exista adevarate retele care castiga milioane de dolari in acest mod. Prima veriga este reprezentata de chelneri, crupieri, receptioneri sau vanzatori care, fie copiaza datele scrise in relief pe cardurile embosate, fie, cu un aparat ieftin, copiaza datele inscrise pe banda magnetica a cardului. Pe baza acestora sunt fabricate fie carduri false (placute de plastic care fie au datele respective inscrise pe banda magnetica, fie in relief). Designul acestora este realizat in functie de imaginatia falsificatorilor, fiind insa necesara reproducerea fidela a insemnelor VISA sau Europay. Se fac mai multe copii de pe fiecare card, care sunt trimise prin DHL sau alte firme de curierat rapid, altor membri ai bandei, din toate colturile lumii. Acestia folosesc cardurile in mai multe magazine, fara sa depaseasca flow-limit.
La banca emitenta apar apoi tranzactii care au avut loc cu acelasi card, in acelasi timp, in Australia, Islanda, Africa de Sud si Bulgaria, de exemplu.
Autorizarea tranzactiei
se face in cateva secunde
In cazul in care este ceruta autorizarea, lucrurile devin mult mai complicate. Autorizarea se solicita vocal, la magazinele cu aparat de facturare mecanic (zip-zap) si electronic, la magazinele cu aparat electronic (POS). La cererea de autorizare vocala, vanzatorul da telefon la centrul de procesare al bancii si comunica datele inscrise pe card, precum si suma tranzactiei. Operatorul introduce datele in calculator. In cazul in care este vorba de un card al unei alte banci, informatiile sunt transmise la VISA sau la Europay, si de acolo la banca emitenta, care autorizeaza sau nu tranzactia. Tot procesul dureaza cateva secunde.
In cazul in care este vorba de doua banci membre ale Romcard (centrul de procesare al BCR, BCIT, Banca Agricola si BRD) fluxul se desfasoara doar intre cele doua banci fara sa se mai treaca si pe la VISA sau Europay. Bancile romanesti si-au luat masurile de siguranta necesare, fiind asistate in acest scop de VISA si Europay. „In momentul de fata, toate tranzactiile sunt monitorizate computerizat, iar cele la care sumele sunt mult mai mari decat media din acea locatie sunt verificate foarte strict. Peste tot exista mici fraude.”, declara Ion Matei, director la Directia Operatiuni Necomerciale din cadrul BCR.
Romanii nu trebuie sa fie ingrijorati. De regula, sumele din conturile de card romanesti nu sunt atractive pentru hoti. Acestia se orienteaza, in special, asupra cardurilor strainilor aflati in trecere prin Romania.     

Masuri de protectie pentru posesorii de carduri

1. Nu pastrati codul PIN in acelasi loc cu cardul si anuntati banca emitenta imediat dupa pierderea sau furtul cardului
2. Urmariti cu atentie operatiunile pe care le efectueaza chelnerul sau vanzatorul cu cardul dumneavoastra
3. Verificati ca in zip-zap sa fie introdusa o singura factura, iar la POS sa nu mai fie conectat alt aparat.
4. Evitati utilizarea cardului in unitati suspecte
5. Nu spuneti vanzatorului codul PIN si aveti grija ca nimeni sa nu il vada, cand il introduceti in POS.
Cine suporta pagubele

1. Titularul – in cazul in care pierde sau i se fura cardul si nu anunta imediat banca emitenta.
2. Comerciantul – in cazul in care nu respecta cu strictete instructiunile bancii acceptatoare.
3. Banca acceptatoare – in cazul in care la un comerciant cu care are contract se efectueaza tranzactii sub flow-limit, cu carduri cu sold zero.
4. Banca emitenta – in cazul cardurilor contrafacute.

Razvan Munteanu, director de dezvoltare pentru Romania, Ungaria si Croatia, la Europay
„In Romania au existat pana la aceasta data, mai degraba cazuri picante decat cazuri majore de frauda. Statisticile prezinta Romania ca pe o tara cu nivel mic al fraudelor. Cardul ramane, evident, un instrument mult, mult mai sigur decat cecul sau numerarul.”

Ion Matei, director la Directia Operatiuni Necomerciale din cadrul Bancii Comerciale Romane
„Se fac eforturi mari pentru mentinerea unei sigurante ridicate, insa exista un prag al pierderilor acceptabile pentru banca, dincolo de care costul masurilor de siguranta ar depasi valoarea furturilor”.”

Marin Mitroi, director general al Romcard
„In cateva secunde, vanzatorului care solicita autorizarea unei tranzactii i se da o varianta de raspuns: tranzactia este aprobata; tranzactia nu este aprobata si cardul trebuie confiscat; tranzactia nu este aprobata, dar cardul ramane la posesor sau sunt cerute de catre banca referinte suplimentare.”