Cuba vrea să își salveze producția de zahăr! Obișnuia să fie cel mai mare exportator

Producția de zahăr de la fabrica Antonio Sanchez din provincia cu același nume din centrul Cubei a fost reluată, anunță France Presse, care adaugă că au existat mai multe ore de pauză din cauza lipsei de trestie de zahăr.

Cu toate acestea, presa internațională scrie că zilele când recolta de trestie de zahăr era în floare au trecut, precizând, de asemenea, că recolta din 2020-2021 a fost cea mai prostă din ultimii 130 de ani. În această perioadă au fost recoltate doar 800.000 de tone de zahăr.

Această situație a fost provocată din cauza lipsei de combine de recoltat și de camioane pentru a livra trestia la fabrici, cu toate că guvernul Cubei se străduiește să relanseze industria.

„De dimineaţa şi până seara ne confruntăm cu un munte de probleme. Este un război fără sfârşit”, spune Lazaro Manuel Torres, directorul fabricii de zahăr Antonio Sanchez.

Cuba a fost cel mai mare exportator de zahăr

Cuba a fost, până în 1989, cel mai mare exportator de zahăr, iar principalul client erau Statele Unite ale Americii, până în anul 1960. Ulterior, URSS-ul a fost principalul client al Cubei, cumpărând zahăr la tarif preferențial.

Căderea URSS-ului a provocat un declin al zahărului cubanez, care a accelerat odată cu căderea preţurilor şi lipsa de investiţii, astfel că numărul de fabrici de zahăr a scăzut de la 156 până la 56.

Mai mult decât atât, Cuba a fost nevoită să cumpere zahăr, în special din Franța, în ultimii ani.

Cuba avea un obiectiv ambițios

Fidel Castro a decis, în anul 1970, să mobilizeze întreaga insulă pentru a atinge obiectivul ambițios de 10 milioane de tone de zahăr într-un an, însă acesta nu a fost niciodată atins. În luna decembrie a anului trecut, fratele său Raul a făcut un apel pentru „salvarea” unei industrii aflată în pragul agoniei.

„Salvarea industriei înseamnă oprirea tendinţei de scădere a producţiei, care este în declin începând din 2017. Dacă situaţia continuă industria va dispărea”, avertizează Noel Casanas, director adjunct la producătorul de stat de zahăr AZCUBA.

În încercarea de a salva această industrie, Guvernul de la Havana a adoptat 93 de măsuri precum dublarea preţului la producători, a autorizat angajarea şi concedierea liberă a muncitorilor şi a acordat o mai mare autonomie de decizie pentru fabricile de zahăr, într-o ţară în care totul este condus de stat.

„Nu cred că aceste măsuri pot realns o industrie care este deja practic un cadavru”, comentează cu pesimism economistul Emilio Morales, preşedintele firmei de consultanţă Havana Consulting Group.

În luna decembrie anul trecut, fabrica Antonio Sanchez nu a reuşit să treacă de 65% din capacitatea de producţie, care pentru acest sezon a fost stabilită la 20.000 de tone.

„Dacă nu ai combine pentru recoltat şi nici camioane nu poţi să funcţionezi la 100% din capacitate”, subliniază Lazaro Manuel Torres.

În opinia lui Noel Casanas ceea ce este nevoie sunt investiţiile străine pentru a extinde industria zahărului pe segmente derivate care sunt foarte profitabile precum bioetanolul.

„Zahărul nu mai locomotiva economiei cubaneze şi nici nu va mai fi” spune Noel Casanas.