Utilitatea dezvoltării durabile este rar contestată
Conceptul a început să se dezvolte odată cu un raport al Clubului de la Roma din 1972 care sesiza faptul că dezvoltarea economică şi socială nu mai pot fi disociate de impactul activităţii oamenilor asupra mediului înconjurător. Acel model de dezvoltare nu putea continua. Ca o paradigmă nouă, dezvoltarea durabilă s-a definit treptat ca armonia între trei piloni, economic, social şi de mediu, armonie cu un unic scop: satisfacerea nevoilor prezentului fără a pericilita posibiltatea generaţiilor viitoare de a îşi satisface propriile nevoi. Mai mult, evolutii recente au adăugat ecuaţiei celor trei piloni şi capacitatea instituţională, drepturile fundamentale ale omului şi diversitatea culturală. Mai puţin teoretic şi în termenii acţiunilor concrete, dezvoltarea durabilă ajunge să însemne să obţii mai mult utilizând mai puţine resurse.

De ce înaintăm greu în aplicarea principiilor sustenabilităţii?
În ciuda soluţiilor inovative şi a diverselor foruri internaţionale care se preocupă constant de dezvoltarea durabilă, în mediul public şi în coagularea eforturilor comune la scară guvernamentală şi interguvernamentală apar deseori ezitări în promovarea susţinută a acestor principii. Exemplul de actualitate este dat de cea de-a 19-a sesiunea a Comisiei ONU pentru Dezvoltare Durabilă (mai 2011), condusă de însuşi Ministrul Mediului şi Pădurilor din România. Aşteptat ca un moment esenţial pentru adoptarea la nivel internaţional a unor măsuri mai clare de accelerare a aplicării dezvoltării durabile, membrii ONU nu au reuşit să se înţeleagă şi să stabilească ce au de făcut pentru viitor (după cum declară însuşi Ministrul László Borbély).

România este încă la început de drum, având în considerare modul în care evolueaza tot acest mediu al deciziei publice. În momentul actual, avem o Strategie Naţională de Dezvoltare Durabilă, 103 indicatori de dezvolare durabilă monitorizaţi de Institutul Naţional de Statistică, însă încă nu există rapoarte clare cu privire la ce ne indică ei şi ce e prioritar de făcut în continuare. Situaţia este cu atât mai serioasă cu cât, la finele anului trecut, o conferinţă a Academiei Române consacra importanţa adaptării acţiunilor de dezvoltare durabilă la contextul comunităţii (fie ca e vorba de un context naţional, regional sau local).

Cu alte cuvinte, forma pe care o ia temerea mai sus menţionată este tocmai cea a acestor dese ezitări de a concentra eforturile din spaţiul public, necesare pentru a asigura echilibrul dintre pilonii dezvoltării durabile. Identificarea categoriei de decidenţi care manifestă cel mai frecvent aceste ezitări poate fi un proces lung.

Ce e de facut?
Cert este că, în mai toate statele democratice, mediul public ajunge să răspundă necesităţilor comune definite în mediul privat. Ezitările din mediul public există în mare măsură datorită insuficientei dorinţe politice sau pur şi simplu din cauza unei priorităţi reduse pentru măsurile de dezvoltare durabilă. Cu toate acestea, preocuparea mediului privat pentru armonizarea pilonilor dezvoltării durabile în măsuri concrete va trage în mod cert după sine situaţia în care astfel de ezitări din zona guvernamentală şi administrativă sunt inacceptabile. Întrebarea arzătoare devine atunci: Cum contractacarăm aceste ezitări prin activităţile noastre zilnice, asadar din directia spaţiului privat?

Comunitatea de practică pentru dezvoltare durabilă a început anul trecut să funcţioneze tocmai în acest scop. Ea reuneşte un număr mare (şi în creştere) de implementatori de proiecte, finanţate în primul rând prin POSDRU, cu scopul unui impact pozitiv asupra spaţiilor sociale în care aceştia lucrează. Această comunitate de practică se profilează, astfel, ca un grup foarte puternic în privinţa potenţialului aplicării unui nou model de dezvoltare, durabil.

Rolul comunităţii este tocmai acela de a armoniza eforturile depuse de membri în activităţile lor zilnice pentru a ajunge la exemple locale de bună practică în dezvoltarea durabilă. În al doilea rând, şi poate chiar mai important, aceste eforturi comune se vor concretiza într-o adaptare a semnificaţiei dezvoltării durabile în contextul românesc, definind nevoi, piedici şi, ce este mai important, măsuri de luat pentru eficientizarea modelului românesc de dezvoltare durabilă.

Aşadar, dacă aveţi în plan proiecte (finanţate din fonduri europene sau nu) şi vă puneţi problema sustenabilităţii lor, o modalitate de a găsi răspunsuri ar putea fi aderarea la comunitatedurabila.ro.

Comunitatedurabila.ro este rezultat al proiectului „Parteneriat pentru dezvoltare durabilă”, co-finanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 ”Investeşte în oameni!” iniţiat de Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta în parteneriat cu ActiveWatch şi implementat cu sprijinul Centrului pentru Politici Durabile Ecopolis.