23 iunie 1999. La Ministerul Agriculturii, zarva mare. Ministrul Ioan Muresan avea sa semneze contractul de consultanta pentru privatizarea SNTR. Se selectionase deja consultantul: consortiul condus de ABN AMRO Securities (Romania) SA, in care sunt incluse si firmele Musat & Asociatii, Arthur Andersen si Danubius Securities. In sala unde avea loc evenimentul, ziaristii, cameramanii si fotografii incepusera sa-si piarda rabdarea. Semnatarii nu-si mai faceau aparitia. Intr-un tarziu, dupa aproape o ora de asteptare, apar ministrul agriculturii si reprezentantii consortiului castigator. In fata bliturilor si camerelor de filmat, contractul de consultanta este semnat. Imediat dupa eveniment, ministrul agriculturii avea sa afle, in propriul cabinet, de la unii membri ai comisiei de licitatie, ca actul semnat ridica o serie de dubii. Motivul? Contractul pe care si-a pus prima oara semnatura era incheiat cu o alta societate decat cea care si-a depus oferta la licitatia organizata de MAA si care in final a fost selectionata pentru consultanta. Adica in loc de ABN AMRO Securities SA, cum era normal, era trecuta ABN AMRO Corporate Finance Ltd. Chiar daca la prima vedere pare a fi acelasi lucru, avand in vedere ca fac parte din acelasi grup financiar, legal nu este posibil atata vreme cat cele doua societati sunt entitati diferite, doua persoane juridice diferite. Mai simplu spus, Popescu isi depune oferta, castiga, iar contractul este semnat cu Ionescu. Chiar daca Popescu si Ionescu sunt rude, ele sunt doua persoane diferite.
La interval de cateva ore, contractul cu pricina a suferit cateva modificari, intrand astfel in legalitate. Practic, a fost semnat un nou contract. Chiar si modalitatea de plata care initial era prevazuta in valuta (pe teritoriul Romaniei este ilegala plata in valuta) a fost schimbata : „…toate onorariile datorate in dolari catre consultant vor fi platite in lei, la cursul de schimb leu/dolar…”.
Acest lucru se pare ca a tulburat multe ape. Exista surse care afirma ca trecerea unei alte societati in contract n-ar fi fost doar o simpla greseala. Zvonurile spun ca documentul initial, semnat cu ABN AMRO Corporate Finance Ltd., ar fi avantajat consultantul sa-si obtina plata direct in valuta, banii putand fi trimisi in contul societatii, cu sediul la Londra. Conform contractului, MAA trebuie sa plateasca catre intreg consortiul un onorariu fix de 500 000 de dolari, plus un onorariu de succes de 2% din suma globala obtinuta in urma vanzarii SNTR.
Sucursala a cedat in fata firmei-mama
Reprezentantii consortiului de consultanta sunt de parere ca nu s-a produs nici o ilegalitate. „Este adevarat ca oferta a fost semnata de ABN AMRO Securities SA, dar ea a fost depusa din partea intregului grup ABN AMRO. Ea a fost semnata de ABN AMRO Securities SA, pentru ca este reprezentanta noastra in Romania. Conform legilor romanesti in vigoare, pentru o firma straina care isi depune oferta la o licitatie pentru consultanta privind privatizarea unei societati din Romania, semnatarul ofertei trebuie sa fie reprezentantul acestei firme de aici. Cum in cazul nostru exista un reprezentant, oferta a fost semnata de ABN AMRO Securities SA”, sustine Christine Moore, managing director la ABN AMRO Securities (Romania) SA.
Un alt reprezentant din consortiul de consultanta, Gabriel Zbarcea, avocat asociat la Musat & Asociatii SCPA, este de parere ca si primul contract incheiat cu ABN AMRO Corporate Finance Ltd. era legal. „Este un contract standard, care poate fi regasit la multe privatizari din Romania. El a fost modificat, dar esenta a ramas aceeasi. Si primul contract era la fel de legal ca si al doilea. Cele doua societati fac parte din acelasi grup. Chiar daca contractul a fost modificat, din punctul de vedere al costului, pentru client a ramas acelasi”. Insa pentru consultant lucrurile nu stau tocmai bine. Reprezentantii consortiului de consultanta sustin ca proiectul a fost condus si coordonat de la inceput de firma de la Londra. „O parte din banii primiti de la MAA, care ne revin noua, vor merge la ABN AMRO Corporate Finance Ltd. pentru serviciile aduse”, ne-a declarat Christine Moore. Ceea ce inseamna ca transformarea leilor in valuta, pentru a fi trimisi la Londra, nu aduce decat pierderi consultantului.
Articolul 14 din contractul de consultanta da posibilitatea consultantului sa cesioneze contractul. Exista surse care afirma ca acest lucru s-a si intamplat, desi reprezentantii ABN AMRO infirma. Insa forma in care a aparut in presa centrala, acum trei saptamani, oferta de vanzare a pachetului majoritar de catre MAA a actiunilor SNTR pare sa confirme cesiunea. In aceasta oferta este trecuta din nou, drept consultant, societatea ABN AMRO Corporate Finance, iar pentru depunerea scrisorilor de intentie din partea celor care vor sa se implice in privatizarea SNTR este data alaturi de adresa MAA si cea din Londra. Sa fie tot o greseala sau sa fie vorba despre societatea careia i s-a cesionat contractul de consultanta? Cert este ca, in urma cu doua luni, a fost infiintata o noua societate, si anume ABN AMRO Corporate Finance Romania SRL. Despre aceasta noua societate, Christine Moore sustine ca nu are legatura cu privatizarea SNTR, ci infiintarea ei face parte din reorganizarea interna a grupului ABN AMRO.
SNTR detine jumatate din piata romaneasca
Inca de la inceputul anului trecut privatizarea SNTR a devenit pentru conducerea MAA o prioritate. Ministrul agriculturii, Ioan Avram Muresan, a declarat anul trecut, in repetate randuri, ca „tara are nevoie de lichiditati, iar obiectivul-tinta al privatizarii SNTR este maximizarea pretului”. Suma pe care ministrul agriculturii asteapta sa o obtina in urma vanzarii pachetului majoritar al SNTR este de 200 milioane de dolari.
Capitalul social al SNTR este in prezent de 493 miliarde de lei. Suma la care a fost deja evaluata SNTR este oficial inca tinuta sub tacere. Insa anumite voci din SNTR sustin ca fosta regie a fost evaluata la aproape 100 milioane de dolari.
In 1997, SNTR a adus statului venituri de circa 150 milioane de dolari. Chiar daca productia sa a scazut de atunci, an de an, implicit si vanzarile, in 1999 cota sa la buget a fost echivalentul a aproximativ 100 milioane de dolari. Comparatia nu este deloc intamplatoare, ci, practic, ea atesta dimensiunea unei afaceri pe care statul o da din mana. Marcile produse de SNTR continua sa detina o cota importanta din piata tigarilor din Romania: 45%. Deci, cine cumpara SNTR va prelua si cota de piata a acesteia