Culisele summitului NATO. Ce urmăresc Turcia și Ungaria
Turcia și Ungaria au venit la summitul NATO de la Washington cu o abordare strategică, care ar putea fi luată în considerare în cazul în care Donald Trump va reveni la Casa Albă. Deși liderii celor două țări nu sunt considerați parteneri ideali pentru restul alianței, având politici externe divergente față de prioritățile NATO, au și interese comune importante, potrivit Politico.
Atât Turcia, cât și Ungaria au făcut pași către o relație mai strânsă cu Rusia și au manifestat reticență în a sprijini Ucraina. Aceste țări au politici externe care uneori contravin cu viziunea comună a NATO, dorind să limiteze implicarea Alianței în conflictele regionale, cum ar fi cel din Ucraina. Premierul ungar Viktor Orban și președintele turc Recep Tayyip Erdogan își doresc ca NATO să rămână o alianță strict defensivă, fără a interveni în afacerile interne ale altor state, cum ar fi Ucraina.
Ambii lideri se pregătesc pentru o eventuală schimbare de guvern în Statele Unite și caută să mențină o relație pozitivă cu Donald Trump. În timpul vizitei sale în Washington, Viktor Orban s-a întâlnit cu Erdogan după o călătorie controversată la Moscova și Beijing. Ulterior, s-a întâlnit cu Trump la Mar-a-Lago, în Florida. Orban a folosit summitul NATO ca o platformă pentru a promova propria sa „misiune de pace”, o inițiativă care ar putea favoriza interesele Rusiei în detrimentul Ucrainei, țară aflată în conflict cu Rusia.
„Problema războiului dintre Rusia și Ucraina a fost discutată”, a anunțat biroul lui Orban imediat după întâlnirea cu Erdogan, adăugând că premierul maghiar „a cerut sprijin pentru misiunea de pace a Ungariei, în perspectiva faptului că Turcia a fost până acum singurul mediator de succes în acest conflict”.
Rutte, la mâna lui Orban și Erdogan
În perioada premergătoare summitului NATO, Viktor Orban a impus o condiție fermă fostului premier al Olandei, Mark Rutte, ca acesta să semneze și să confirme sprijinul pentru poziția Ungariei referitoare la susținerea Ucrainei. Doar după ce Rutte a acceptat acest angajament, Orban a fost de acord să susțină candidatura sa pentru funcția de secretar general al NATO.
Ankara, la rândul său, nu a fost mai puțin exigentă înainte de a-l aproba pe Rutte ca viitor lider al NATO. Turcia a venit cu o nouă cerință care a stârnit neliniștea diplomaților americani și europeni: să găzduiască summitul NATO din 2026. În declarația finală de la summitul NATO s-a specificat că următorul summit va avea loc la Haga, în Olanda, în 2025, urmat de o „întâlnire în Turcia”.
Detaliile precise privind formatul și momentul întâlnirii din Turcia au fost lăsate să fie stabilite ulterior, pentru a permite statelor membre să discute în detaliu. Ankara a dorit să reducă și referirile din declarație cu privire la cooperarea NATO-UE, o temă sensibilă pentru Turcia, având în vedere că procesul său de aderare la UE este blocat de ani de zile.
Ankara și Budapesta se sincronizează
Declarația NATO a recunoscut importanța unei apărări mai puternice și mai capabile a Europei, contribuind pozitiv la securitatea globală și transatlantică, și a subliniat necesitatea de complementaritate și interoperabilitate cu NATO. Aceste formulări nu au fost pe placul lui Erdogan, dar a fost nevoit să accepte compromisuri.
Diplomații din NATO au observat de mult timp o sincronizare politică între Ankara și Budapesta, care a creat dificultăți pentru ceilalți membri ai Alianței. Un exemplu notoriu a fost întârzierea semnificativă a procesului de aderare a Suediei la NATO, de care cele două țări au fost responsabile. Deși politica lor provoacă multe bătăi de cap pentru alți membri NATO, interesele lor nu coincid întotdeauna.
Oficialii maghiari s-au plâns în particular când Turcia a acceptat în cele din urmă aderarea Suediei la NATO în ianuarie, după ce Ankara a obținut acordul pentru achiziționarea avioanelor de luptă F-16 de la SUA. Ungaria a reacționat prin negocierea achiziției suplimentare a avioanelor de luptă Saab JAS Gripen. În ciuda întâlnirilor separate cu Putin și a pozițiilor lor divergente față de restul NATO, atât Orban cât și Erdogan au diferențe semnificative în privința Ucrainei.
