De-a lungul timpului în care a ocupat funcția de manager al Teatrului Național din Timișoara, Ada Hausvater a avut de-a face cu multe provocări. Însă, și reușitele sunt pe măsură.

Întrebare: Care este cel mai important proiect implementat în 2023 de către departamentul pe care îl coordonați?

Răspuns: „2023 a însemnat anul dedicat proiectului de țară Timișoara – Capitală Europeană a Culturii, proiect în care Teatrul Național din Timișoara și-a asumat cu maximă seriozitate proiectele și rolul de dinam în acest demers inițiat, altminteri, de însuși Teatrul Național din Timișoara în 2011.

Trebuie să subliniez că Teatrul Național din Timișoara și-a proiectat activitatea în concordanță cu principiile Capitalelor Europene ale Culturii încă din 2016, dezvoltând o serie de proiecte dedicate acestui proiect de țară. În anul 2023, am urmărit două mari direcții de dezvoltare: artistică și de infrastructură culturală.

Concret, din punctul de vedere al excelenței artistice, mă refer la calibrarea Teatrului Național ca centru teatral european prin proiectul Anotimpurile FEST-FDR, formula internațională prin care Teatrul Național a adus pe scena sa o spectacole, regizori, actori de impact internațional, dintre care i-aș enumera pe John Malkovich, Romeo Castellucci, Pippo Delbono, Alessandro Serra etc. Iar din punctul de vedere al moștenirii CEaC, proiectul de extindere și modernizare a Sălii 2 este, de asemenea, un pas uriaș pe care Teatrul Național îl face în direcția funcționării culturii ca motor de dezvoltare urbană, civică, socială, educațională și, de ce nu, pe termen lung, economică”, a transmis Ada Hausvater.

Cel mai mare proiect

Întrebare: Care este cel mai mare proiect din cariera dumneavoastră implementat în cadrul instituției în care activați în prezent?

Răspuns: „Redefinirea Teatrului Național din Timișoara, în plan local, național și internațional. Acest concept a cuprins o serie de obiective punctuale: dezvoltarea resurselor umane implicate, a profesioniștilor de teatru, angajați sau colaboratori, diversificarea, dotarea și modernizarea spațiilor utilizate, respectiv sălile de spectacol – Sala Mare, Sala 2, sală care în curând va deveni Sala 2023, dar și Studio UȚU – Atelierele Fabrica de decoruri, reunind atelierele de producție a decorurilor și costumelor și depozite, precum și eficientizarea spațiilor existente, transformându-le în spații compatibile cu necesarul de azi.

De asemenea, impunerea și internaționalizarea Festivalului Dramaturgiei Românești, înființat în 1980, reconfigurat din anul 2011 ca Festivalul European al Spectacolului Timișoara – Festivalul Dramaturgiei Românești, Concursul Național de Dramaturgie, Biblioteca Virtuală Cloud, colecția de carte aTeNT etc. Așadar, direcția principală care a definit și a consolidat mandatele mele a urmărit crearea unui sistem de management inovativ, deschis, emancipat și actual bazat pe profesionalism, creativitate și competență”.

Planuri pentru 2024 în Timișoara

Întrebare: Care sunt proiectele prevăzute pentru 2024?

Răspuns: „Reconstruirea și inaugurarea Sălii 2023, ceea ce va asigura moștenirea autentică a Capitalei Europene a Culturii 2023, reprezentând în același timp o nouă clădire nr. 1 a lumii culturale noi, avangardiste și asumate; premierele din 2024 ale Teatrului Național, respectiv Arta comediei, text de Eduardo de Filippo, regia Traian Șoimu, Victimele datoriei, text de Eugène Ionesco, regia Radu Iacoban, Romanian psycho de, cu și în regia lui Florin Piersic Jr, Banchetul, scenariul și regia Marie-Louise Bischofberger (Franța-Elveția), Fantasme, text de Michele Santeramo, regia Roberto Bacci (Italia), Absurdinia, pe texte de Caragiale, Urmuz, Arghezi și Vișniec, în regia lui Gavriil Pinte etc.

Proiectăm o nouă ediție a FEST-FDR și, plecând de la deschiderea oferită de proiectele din cadrul Anotimpurilor FEST-FDR, continuăm dezvoltarea de evenimente internaționale excepționale, cu sprijinul sponsorilor care au  sponsorizat evenimentele din 2023, evenimente care vor atrage atenția cetățenilor din alte orașe ale țării și chiar din Europa, cum ar fi spectacolele de teatru cu celebrul actor american John Malkovich sau coproducția internațională în regia lui Pippo Delbono.”

Provocările întâmpinate în Timișoara

Întrebare: Care sunt cele mai mari provocări cu care v-ați confruntat în ultimul an?

Răspuns: „Stabilitatea teatrului în condiția în care avem un număr foarte mic de angajați permanenți, așadar în fiecare an, asigurarea finanțării corecte a colaboratorilor din domeniile artistic, tehnic sau administrativ reprezintă o reală provocare. De asemenea, aș menționa aici dezvoltarea teatrului și deschiderea de noi drumuri, punerea în operă a proiectelor antamate pentru 2023. Unele au putut fi realizate, altele au fost amânate din pricina finanțării”

Relația cu administrația locală

Întrebare: Ce provocări ați avut în relația cu administrația locală sau centrală?

Răspuns: „În primul rând, stabilirea unui limbaj comun în termeni de interpretare și de aplicare pozitivă a legii. O uriașă provocare a fost depășirea unei piedici imense puse de Direcția Fiscală a Municipiului Timișoara care în anul care a precedat Capitala Culturală, respectiv în anul 2022, după ce, printr-un certificat de atestare fiscală, a atestat că Teatrul Național „Mihai Eminescu” nu are nicio datorie la bugetul local, peste numai o lună se contrazice, stabilind niște taxe uriașe, respinse un an și jumătate mai târziu prin hotărâre judecătorească definitivă.

Din păcate, prin acest gest, D.F.M.T. ne-a blocat accesul la aplicațiile de proiecte pe Ordonanța 51/2998; practic, D.F.M.T. prin acest demers, a făcut neputincios Teatrul Național în aplicarea pe oricare dintre fondurile dedicate Capitalei Europene a Culturii în 2023. Desigur, D.F.M.T.  putea avea același demers cu cel puțin un an în urmă, iar faptul că din 2009 nu a găsit de cuviință vreodată să trimită vreun astfel de document, a atras suspiciunea de rea credință a Direcției Fiscale a Municipiului Timișoara față de Teatrul Național, finanțat de Ministerul Culturii. Procesul continuă pentru cele două categorii de imobile trecute în domeniul public al Statului Român.

O altă provocare a fost aceea de a rezista la un tip de indiferență și testare oferită de atitudinea de funcționar, atitudine de care se contaminează în mare parte cei aflați în administrație. Provocare a fost și păstrarea determinării de a nu renunța la a construi mai departe pe drumul deja intrat – și asta a fost una dintre marile provocări – chiar cu riscul de a părea caraghioși, aerieni, de pe altă planetă, din altă lume sau comunitate”

Reabilitarea Sălii 2

„Când noi am spus că vom reabilita Sala 2 în patru luni, am stârnit valuri de zâmbete suspicioase, dar așa a fost, Sala 2 a fost inaugurată pe 25 ianuarie 2010, după doar patru luni de lucrări. Acum, din nou, este multă îndoială în jurul proiectului nostru cu Sala 2023, deși fondurile sunt aprobate. Exercițiul îndoielii și al negativismului este mult mai bine exersat în societate decât exercițiul implicării, al încrederii și al pozitivismului.

Totodată, o provocare continuă a fost finanțarea din fonduri locale, respectiv de la oraș sau județ, a Teatrului Național din Timișoara – care este un teatru subvenționat de Ministerul Culturii – pentru proiectele dedicate comunității din Timișoara, cum ar fi Festivalul European al Spectacolului de Teatru – Festivalul Dramaturgiei Românești.

Din 2021, orașul nu și-a mai asumat, nici integral, nici parțial, finanțarea festivalului, deși FEST-FDR este unul dintre cele mai importante evenimente teatrale din România, fiind singurul festival dedicat spectacolului pe text de teatru românesc și dialogului dintre spectacologia națională și cea internațională, ca voce identitară și armonică a dramaturgiei și spectacologiei europene.”

Sfaturi pentru tineri la început de drum

Întrebare: Ce sfat i-ați da unui tânăr care este la început de drum într-o carieră similară cu a dumneavoastră?

Răspuns: „Să aibă încredere în el însuși, să iubească oamenii din jur îndeajuns de mult încât să nu le confere mai multă încredere și responsabilitate decât poate duce fiecare, să nu se lase tentat de nicio apartenență, să nu creadă în compromisuri sub nicio formă, iar dacă le-a făcut, să se retragă și să  învețe din asta, nu să reproșeze celor din jur gestul propriu.

Să iubească principiile morale și să respecte sensurile cuvintelor. Mi-am dat seama de-a lungul timpului cât de dezarmantă este necunoașterea în profunzime a limbii române. Și nu în ultimul rând, un sfat este să învețe continuu. A conduce înseamnă a învăța continuu din tot și a rămâne deschis și gata de a recrea sistemul. Un manager, un lider lucrează cu sisteme, cu sisteme vii care se organizează și reorganizează continuu, de fiecare dată când devin ineficiente, vulnerabile, fragile.

Să spună „mă documentez și revin” atunci când nu știe, să nu simtă nevoia de a răspunde aproximativ doar pentru că el conduce. Să aibă încredere că va fi apreciat la un moment dat pentru valoarea muncii sale, chiar dacă nu imediat. Să acorde mult din timpul propriu – angrenarea socială, determinarea celorlalți de a intra în ritmul normal va lua mult timp, totul va lua mult, mult timp – și să investească toată energia și puterea de lucru.”

Schimbările din viitor

Întrebare: Care credeți că vor fi cele mai importante schimbări în domeniul în care activați în următorii 10 ani?

Răspuns: „Competiția bazată pe competență și profesionalism, alegerea celor competenți, a celor profesioniști. Directorii de instituții publice de cultură să fie aleși prin concurs de către o comisie independentă de profesioniști de teatru, profesioniști instruiți pe legislația de management specifică, cu un punctaj important oferit pentru viziune, proiect, dar și pentru CV, cât și pentru recomandările de specialitate din domeniu. Va fi foarte important ca trupa stabilă să fie construită din angajări prin contracte de muncă pe perioadă determinată, cu posibilitate de prelungire în funcție de valoarea și importanța fiecăruia.

Dacă, în viitor, personalul angajat ar putea fi retribuit pentru valoare și nu doar pentru vechimea în muncă ar fi deja un mare progres. Totodată, atragerea interesului firmelor private către cultura cultă – delimitând-o de divertisment – va însemna un mare beneficiu pentru întreaga societate din România. Alegerea de a susține și de a sponsoriza domeniul culturii înseamnă a investi în educație în societatea de mâine; practic, sponsorii, prin alegerile lor, devin formatori de opinie orientați către profesionalism, către civism, conștiință, excelență. Responsabilitatea este imensă și nu este imposibil.”

Ce sugerează cuvântul „bani”

Înterbare: Ce vă spune acest cuvânt?

Răspuns: „Fără bani, nu putem face absolut nimic. Dar a avea bani nu înseamnă implicit că rezultatul obținut este cel mai bun. Așadar, banii înseamnă o condiție necesară, dar nu suficientă. Ei asigură dezvoltarea acolo unde există proiecte, imaginație, profesionalism, cunoaștere, altfel banii sunt risipiți ca și când nu ar fi existat.

Teatrul Național din Timișoara este o instituție de spectacole finanțată de Ministerul Culturii, singura de această dimensiune din regiunea de vest a țării. Funcționează din venituri proprii și din subvenție, cu alte cuvinte din banii atribuiți de guvern, care ne asigură cheltuielile de funcționare ceea ce implică inclusiv cheltuielile cu salariile, dar și din venituri proprii, respectiv încasările din bilete, sponsorizări și prestări servicii.”

Este micromagementul benefic?

Întrebare: Ce părere aveți despre micromanagement? Care sunt avantajele și dezavantajele lui?

Răspuns: „Micromanagementul este o consecință a lipsei de delegări, este o reflexie a lipsei de încredere – concentrarea celui care conduce s-a mutat pe detalii multe, astfel încât acesta nu mai ajunge la întreg. Miromanagementul poate fi explicat, dar în niciun caz cultivat. Este distructiv, nu dezvoltă organisme, ci le inhibă până la sufocare.

Cei care lucrează în echipă, indiferent dată sunt angajați sau colaboratori, trebuie stimulați să se cultive și să se dezvolte, căci în felul acesta se va dezvolta organizația însăși. Un manager, un conducător de echipă, instituție, organizație, nu ignoră beneficiul pe care îl poate avea insituția din experiența și din pregătirea angajaților. Un manager stabilește regulile jocului, nu joacă el însuși jocul tuturor celorlalți. Un manager construiește un sistem care permite să se dezvolte, încurajează creativitatea, disponibilitatea, implicarea și cunoștințele fiecărui membru al echipei.”