Rockall este ceea ce a mai rămas la suprafaţa apei dintr-un fost vulcan, singurii "locuitori" ai insuliţei fiind cormoranii şi alte păsări care se opresc acolo în timpul zborurilor lungi. În apele din jur trăiesc o mulţime de peşti şi crustacee, deţinerea unei surse de fructe de mare fiind un alt motiv pentru care Rockall este atât de dorită de cele patru state.

De-a lungul secolelor, stânca şi-a dobândit un renume de loc al morţii, din cauza mai multor accidente. Spre exemplu, în 1686, o barcă de pescuit a rămas blocată în vecinătatea micii insule. În 1812, Leonidas, o navă de cercetare, s-a scufundat în apropierea stâncii, iar 12 ani mai târziu, un alt vas a sfârşit la fel. În 1904, lângă Rockall, nava "Norway" s-a scufundat în drumul său spre New York, accident în urma căruia 635 de persoane au murit şi doar 150 au reuşit să scape.

Nimeni nu s-a grăbit să formalizeze suveranitatea stâncii "blestemate"

Abia în 1955 ofiţerii britanici care au poposit pe insuliţă au instalat steagul Marii Britanii şi balize de navigaţie. De atunci, însă, nimeni nu a îndrăznit să conteste însuşirea Rockall, iar britanii nu au acordat atenţie specială stâncii şi nici nu şi-au înregistrat drepturile asupra ei la ONU. În schimb, şi-au arătat suveranitatea în moduri mai ciudate: în 1975, doi puşcaşi marini au mers pe insuliţă pentru câteva ore pentru o şedinţă foto, iar 10 ani mai târziu, un soldat britanic pensionat a trăit pe Rockall într-o cutie de lemn  timp de şase săptămâni.

Primii oameni care au atentat la suveranitatea britanică asupra insulei au fost activiştii de la "Greenpeace". Trei ecologişti s-au stabilit pe insula timp de 42 de zile, în semn de protest faţă de exploatarea petrolului din zonă de către britanici.

Şi poate că Rockall ar fi aparţinut oficial britanicilor dacă oamenii de ştiinţă nu ar fi început să studieze împrejurimile stâncii, pentru a vedea dacă există, într-adevăr, resurse de petrol. Cercetările au confirmat existenţa petrolului, dar şi a gazelor naturale, iar experţii britanici estimează că resursele pot aduce trezoreriei Regatului Unit 100 de miliarde de lire sterline.

După aceste descoperiri, şi alte ţări au început să se agite: Irlanda, Islanda şi Danemarca au decis să conteste dreptul britanicilor de a exploata resursele minerale şi pescuitul din zonă. Islandezii şi irlandezii au înaintat o plângere comisiei ONU, iar Danemarca li s-a alăturat. Potrivit Pravda.ru, o decizie ONU este aşteptată până în 2014.

Fiecare dintre cele patru ţări are propriile argumente pentru a revendica stânca.

Marea Britanie susţine că cel mai apropiat teritoriu de zona Rockall este insula Hirt, situată pe coasta de nord-vest a Scoţiei. Ea se află la 300 de kilometri distanţă de Rockall, în timp ce Irlanda, Islanda şi Insulele Feroe, care aparţin Danemarcei, sunt ceva mai departe. Englezii spun că roca este o insulă, prin urmare, toate apele din jurul acesteia reprezintă zona economică exclusivă a Marii Britanii.

De cealaltă parte, Irlanda încearcă să demonstreze că Rockall nu este o insula, ci o stâncă, iar conform legilor internaţionale, în jurul unei stânci nu pot exista ape teritoriale. Prin urmare, reciful ar urma să fie împărţit pe  baza distanţei de la coasta unei ţări. Irlandezii susţin că ţara lor este cea mai apropiată de Rokall, pentru că insula Hirt, care aparţine Scoţiei, nu ar trebui luată în considerare.

Danemarca are cea mai slabă poziţie în această dispută. Ţara se află la cea mai mare depărtare de Rockall, singurul lucru de care se poate agăţa fiind posesia Insulelor Feroe, situate la nord de stâncă. Danezii susţin că există un "micro-continent subacvatic" numit Insulele Feroe – Platoul Rockall. Dacă această ipoteză se dovedeşte a fi adevărată, atunci Danemarca poate pretinde nu numai împrejurimile Insulelor Feroe, ci şi cele de lângă Rockall.

Islanda are un interes scăzut în această dspută, notează Pravda, ea luptându-se doar pentru delimitarea unei zone subacvatice lângă Rockall, pentru a pretinde o parte din insuliţă. Islandezii au fost primii care s-au adresat ONU, în 2001, şi cei care au iniţiat negocierile asupra acestei probleme controversate.

Negocierile au început încă de acum cinci ani, dar nu s-a ajuns la niciun compromis. Danemarca, Islanda şi Irlanda discută periodic această problemă, fără participarea Regatului Unit, dar nu există niciun front comun împotriva britanicilor. Deşi nu există riscul ca situaţia să degenereze într-un război, niciuna dintre părţi nu vrea să împartă petrolul şi fructele de mare, motiv pentru care Rockall are toate şansele de a deveni una dintre zonele de dispută înternaţională, care nu ar putea fi rezolvată fără intervenţia ONU.