Pe măsură ce vaccinurile au devenit din ce în ce mai răspândite împotriva unei game mari de boli – rujeolă, oreion, poliomielita, varicela – a apărut o mișcare dizidentă care a respins premisele științifice ale vaccinurilor și a încearcat să-i convingă pe unii să nu se vaccineze pe motiv că vaccinurile sunt ineficiente, periculoase și/sau motivate de profitul comercial, mai degrabă decât de preocupări legitime cu privire la sănătatea publică.

Dar, exact așa cum s-au pus alte etichete politice – terorist, rasist, fascist, naționalist, antisemit – acest termen, odată descriptiv, precis și util s-a transformat dincolo de sensul său original în ceva de nerecunoscut sau convingător. Această transformare a fost una deliberată și a avut un motiv clar: de a transforma termenul într-o insultă politică rușinoasă menită să-i oblige pe toți să se supună deciziilor instituțiilor statului,  să-i stigmatizeze pe dizidenți, amenințându-i cu distrugerea reputației.  Extinderea rapidă a termenului „anti-vaccinist” într-o armă politică coercitivă a durat ani de zile, dar pandemia de COVID a fost steroidul de care avea nevoie pentru a se transforma într-una dintre cele mai frecvente etichete pe care le poți aplica unei ținte politice.

Așa cum unii sunt acuzați că ar fi teroriști, naționaliști, fasciști sau antisemiți, nu pentru că ar îmbrățișa punctele de vedere tradiționale ale acestor termeni, ci ca pedeapsă pentru orice fel de dizidență; puterea distructivă a iterației de „anti-vaccinist” rezidă tocmai din lipsa ei de contururi precise și lipsa de sens.  Un termen care poate, prin definiție și prin construcție, să cuprindă pe oricine, în funcție doar de nevoile momentului.
Omiterea totală a oricărei definiții coerente este evidențiată de faptul că cineva poate fi acum etichetat „anti-vaccinist”, chiar dacă: a) crede în rolul fundamental al vaccinurilor, b) este el însuși vaccinat pentru COVID și decide să-și vaccineze și copii și c) declară public că a ales să fie vaccinat.

Totuși, cum este posibil să se genereze un astfel de atac, aparent fără sens și contradictoriu ? Acest lucru se realizează prin răsucirea și denaturarea termenului „anti-vaccinist”, departe de sensul său științific („cel care respinge eficacitatea vaccinurilor”), într-un termen de nesupunere politică. Astfel, definiția operațională a termenului a devenit aceea că pune la îndoială oricare dintre măsurile autorităților din sănătate publică cu privire la vaccinare sau că cetățenii ar trebui să aleagă singuri dacă vor să fie vaccinați. Cu alte cuvinte, termenul „anti-vaccinist” nu înseamnă acum altceva decât cel care pune la îndoială politica de sănătate a statului în numele  luptei cu COVID-19.

 

MERRIAM-WEBSTER SCHIMBĂ DEFINIȚIA

În sensul distorsionării termenului „anti-vaccinist”, dicționarul Merriam-Webster a schimbat în ultimii ani explicația cuvântului “Anti-vaxx”, înaintând cu încă un pas spre totala polarizare politică a termenului. Iată cum arată acum definiția din Merriam-Webster:

ANTI-VAXX – “a person who opposes the use of vaccines or regulations mandating vaccination especially: a parent who opposes having his or her child vaccinated”.

Această explicație toarnă și mai mult gaz pe focul acuzațiilor politice. Este total greșit să interpretăm că oricine se opune vaccinării forțate și nu este de acord cu recomandările oficiale cu privire la vaccinare este un “anti-vaccinist”. Cum s-or numi atunci specialiștii americani ai Comitetului Consultativ din cadrul Agenției Americane a Medicamentului (FDA) care nu sunt în favoarea vaccinării cu a treia doză a persoanelor peste 18 ani ? Sau mulțimea de experți, care susțin vaccinarea, dar cred că persoanele cu imunitate dobândită prin infecție (naturală) ar putea să nu mai aibă nevoie de rapel și ar avea nevoie numai de o singură doză de vaccin, dintre acelea care oferă protecție prin două doze. Îndeplinesc ei definiția din Merriam-Webster pentru anti-vacciniști ? Se poate să fii pro-vaccin dar împotriva vaccinării obligatorii. Sau, să fii pro-vaccinare dar să ai opinii mai nuanțate decât reglementările autorităților cu privire la cine ar trebui să se vaccineze. Până la urmă știința este un proces, nu o religie. Este nevoie de o provocare constantă a cunoștințelor și a presupunerilor, nu o injectare de politic și dogmatism.

 

ÎMPOTRIVA NOBILEI MINCIUNI

 From Wikipedia, the free encyclopedia

In politics, a noble lie is a myth or untruth, often, but not invariably, of a religious nature, knowingly propagated by an elite to maintain social harmony or to advance an agenda. The noble lie is a concept originated by Plato as described in the Republic.

Principalul conflict politic din ultimii 2 ani este între “experți” si “neexperți”, între elite și restul, sau cum este prezent în narațiunea românească, între “specialiști și nespecialiști”. În lipsa altui cuvânt mai bun, nespecialiștii sunt numiți populiști. Specialiștii sunt atotcunoscători și aroganți, au valori diferite față de restul, sunt enervant de condescendenți, ignoră preocupările, uneori legitime, ale populiștilor.

Specialiștii spun că ar trebui să fie ascultați pentru că sunt mai învățați. Se văd peste tot, în dezbateri pe orice temă, de la climă, energie, industrii sau cultură.

De curând, pandemia de COVID-19 a dezvăluit o altă față a specialiștilor: mint cu intenții nobile. Iar consecințele acestor minciuni nobile de cele mai multe ori sunt dezastroase.

O justificare pentru minciuna nobilă este că oamenii nu iau în serios actuala criză COVID-19, așa că specialiștii sunt îndreptățiți să încerce să sperie oamenii cu o minciună. Nobilă. Problema majoră, dacă scopul este de a schimba comportamentul unor cetățeni cu informații suplimentare, este că aceștia nu vor fi speriați de îndată ce minciuna este cunoscută. Astfel, minciuna nobilă va avea inversul efectului scontat. A speria oamenii funcționează mai bine atunci când adevărurile înfricoșătoare sunt dezvăluite, mai degrabă decât atunci când sunt vândute neadevăruri.

Oamenii vor avea mai multă încredere în elitele medicale atunci când acestea spun adevărul și expun compromisurile care derivă din acestea, câteodată nu chiar evidente. Fiecare acțiune are compromisurile ei, chiar și cea care în mod evident aduce un beneficiu net. De exemplu, argumentând în favoarea lockdown-urilor, a carantinelor și a restricțiilor de călătorie, se poate recunoaște, în același timp, că aceste acțiuni perturbă grav activitățile economice și pot duce la alte probleme de sănătate în rândul populației. Antivacciniștii pot fi ignorați în pandemie. Dar, pentru asta experții trebuie să prezinte faptele în mod onest și deschis. Populiștii s-ar putea să nu le creadă, dar este mai bună o argumentație cinstită pentru o acțiune care nu e crezută decât să se facă caz de o nobilă minciună.

Limitând transmiterea minciunilor nobile se ajunge mai ușor la limitarea răspândirii COVID-19.