Și asta pentru că majoritatea oamenilor par să creadă că sărbătoarea Nașterii lui Iisus este mai mult despre goana după cadouri, scrie un istoric american pentru The Conversation. Acesta a studiat fenomenul apariției sărbătoririi Crăciunului în orașele germane, în jurul anului 1800, și răspândirea globală a unor ritualuri dedicate acestei mari sărbători.

Europenii au participat secole la rând la slujbe și la ceremonii religioase pentru a sărbători nașterea lui Iisus, dar nu o făceau niciodată așa cum se întâmplă azi. Brazii de Crăciun și oferirea cadourilor nu s-au răspândit în culturile creștine europene până la sfârșitul secolului al XVIII-lea și au pătruns în America de Nord abia prin 1830.

Charles Haswell, cronicar al vieții de zi cu zi din New York-ul anilor 1800, a scris în cartea„Reminiscences of an Octoganarian” că familiile germane care locuiau în Brooklyn împodobeau brazii de Crăciun cu lumini și ornamente. Haswell a fost atât de curios de acest nou obicei, încât a mers el însuși acolo doar pentru a vedea brazii de Crăciun.

Primii brazi de Crăciun și prima carte în care se vorbește despre ei

Abia la sfârșitul anilor 1790 a apărut în Germania obiceiul de a avea un brad de Crăciun, împodobit cu lumânări de ceară și ornamente, și de a face schimb de cadouri. Această nouă practică era în afara oricăror practici religioase creștine. Ideea de a așeza lumânări de ceară pe ceva veșnic verde a fost inspirată de tradiția păgână de a celebra Solstițiul de iarnă cu focuri de tabără, la 21 decembrie.

În 1816, poetul german E.T.A. Hoffmann a publicat faimoasa sa poveste „Spărgătorul de nuci și Regele șoarecilor”. Minunata istorioară cuprinde, pentru prima dată în literatură, descrierea unui brad de Crăciun împodobit cu mere, dulciuri și luminițe.

Toți membrii familiei, inclusiv copiii, erau așteptați să participe la dăruirea cadourilor. Darurile nu erau aduse ca acum, de un personaj ca Moș Crăciun, fiind schimbate, în mod deschis, între membrii familiei. Acest lucru simboliza noua cultură a egalitarismului din clasa de mijloc.

De la rădăcinile germane, pe pământ american

Americanii ajunși în Germania în prima jumătate a secolului al XIX-lea și-au dat seama de potențialul acestei sărbători. În 1835, profesorul George Ticknor, de la Harvard, a fost primul american care a participat la acest tip de sărbătoare de Crăciun și a lăudat potențialul ei pentru crearea unei culturi naționale.

În acel an, Ticknor și fiica sa s-au alăturat familiei contelui von Ungern-Sternberg, din Dresda, pentru o sărbătoare de Crăciun. În 1843, Ticknor și-a invitat câțiva prieteni la o astfel de sărbătorire a Crăciunului, împodobind un brad și preluând obiceiului oferirii cadourilor.

Prima imagine a lui Moș Crăciun are legătură cu un război

În SUA, în sec. al XIX-lea, sărbătorirea Crăciunului cu brazi și cadouri a rămas un fenomen marginal. Majoritatea americanilor era sceptică privind acest nou obicei. Unii au simțit că trebuie să aleagă între obiceiul englezesc mai vechi, cum era agățatul ciorapilor pe marginea șemineului, și bradul, ca spațiu potrivit pentru așezarea cadourilor.

Cei mai importanți pași spre adoptarea Crăciunului în cultura populară americană s-au făcut în contextul Războiului Civil American. În ianuarie 1863, ”Harper’s Weekly” a publicat pe prima pagină imaginea lui Moș Crăciun vizitând armata Uniunii. Această imagine, produsă de caricaturistul germano-american Thomas Nast, reprezintă de fapt prima imagine a lui Moș Crăciun.

În anii următori, Nast a perfecționat imaginea lui Moș Crăciun, transformându-l într-un bătrânel vesel, cu o burtă mare și o barbă lungă, albă. În 1866, Nast a creat „Moș Crăciun și lucrările sale”, un desen care cuprindea sarcinile lui Moș Crăciun, de la împărțirea cadourilor, până la cum trebuie să se comportamente copiii. Această schiță a introdus ideea că Moș Crăciun călătorește cu o sanie trasă de reni.

În decembrie 1889, președintele Benjamin Harrison a început tradiția împodobirii unui brad de Crăciun la Casa Albă.