Cea mai grea lovitură a fost dată prin majorarea succesivă a taxelor. Accizele la carburanţi au crescut în două rânduri, în acest an: de la 1 ianuarie prin stabilirea cursului de schimb din 2012 şi indexarea acestuia cu inflaţia. Impactul a fost o majorare cu circa 6% a accizelor. Din aprilie a fost introdusă supraaciza de 7 eurocenţi la litru. Pe scurt, un plin de benzină a ajuns să fie cu 25 lei mai scump, în doar trei luni. Reacţia transportatorilor, dar nu numai, nu s-a lăsat aşteptată. Din aprilie vânzările la pompă au scăzut, iar acest fapt s-a văzut atât în încasările mai mici din accize la buget (cu circa 380 milioane lei mai puţin în al doilea trimestru decât în primul), cât şi în datele anunţate de OMV Petrom şi chiar de INS. Cu alte cuvinte, guvernul "şi-a tras un glonţ în picior", dar a lovit şi mediul de afaceri.

Despre efectul supraacizei Capital a scris aici

A doua lovitură a fost impozitul pe construcţii speciale, celebra taxă pe stâlp de 1,5% din valoarea clădirilor, instalaţiilor etc. Companiile care au multe construcţii, în special cele din energie, telecom şi agricultură, dar nu numai, ci toate firmele care au investiţii mari făcute sau programate au fost grav afectate. Taxa se plăteşte pe toată durata de viaţă a construcţiilor şi ajunge, în unele situaţii, din acest motiv să dubleze o investiţie iniţială prin banii plătiţi statului. În acelaşi timp, au fost vizaţi şi investitorii din parcuri industriale, care erau scutiţi anterior de taxe locale şi care investeau tocmai datorită facilităţilor specifice parcului industrial.

Despre taxa pe stâlp, Capital a scris aici

A treia măsură cu impact negativ a fost tăierea masivă a investiţiilor statului, preponderent în infrastructură. O treime din suma programată să fie cheltuită în acest scop în prima jumătate a anului a fost anulată. La rectificarea bugetului au mai fost tăiate alte 1,15 miliarde lei. Anterior se renunţase la 2,13 miliarde lei.

Despre tăierea investiţiilor Capital a scris aici

O altă politică cu influenţă nefastă a fost cheltuirea fondurilor UE. Din cele 7,86 miliarde euro pe care guvernul şi-a propus să le cheltuiască în 2014, a reuşit să atragă doar 3,58 miliarde euro, însemnând mai puţin de jumătate. Efectul se observă în lipsa lucrărilor de infrastructură, în special a celor de drumuri şi autostrăzi. În 2014, guvernul a dat 0 km noi în folosinţă.

Creşterea salariului minim cu 100 lei, în jumătate de an, a fost o altă decizie care a grevat bugetele companiilor. Costurile au crescut fără ca angajaţii să primească creşteri vizibile de salarii pentru că aproximativ jumătate din majorare a luat statul.

Propunerea de reducere a CAS cu 5%, dorită de mediul de afaceri şi necesară pentru diminuarea costurilor, a fost compromisă. Incapacitatea guvernului de a convinge companiile – care au anunţat că vor scăderea doar în măsură în care nu înseamnă creşterea altor taxe – de sustenabilitatea deciziei pe termen lung a aruncat în derizoriu posibila relaxare a poverii fiscale pe forţa de muncă.

Despre reducerea CAS, Capital a scris aici

Proiectul de Cod Fiscal propus, retras, propus din nou, dar neprezentat publicului, a fost, dincolo de eventualele majorări de taxe pe maşini şi clădiri, un semnal pentru investitori că guvernul nu are fermitatea şi siguranţa deciziilor. Politica fiscală se anunţă, în acest mod, foarte imprevizibilă în continuare. Or, mediul de business a spus, în repetate rânduri, că stabilitatea şi predictibilitatea sunt cele mai importante pentru atragerea investitorilor şi creşterea economică.

Prin toate aceste decizii, guvernul a scos efectiv bani din economia reală, fără ca măcar să reuşească să încaseze la buget ce şi-a propus sau să folosească sumele luate de la mediul privat pentru a finanţa proiecte cu impact. Discursul public care a insoţit luarea deciziilor a descurajat companiile care au devenit tot mai neîncrezătoare că cei de la Palatul Victoria ştiu, cu adevărat, încotro se îndreaptă poltica economică.

Despre datele comunicate de INS, Capital a scris aici