Cum a oprit industria muzicală autohtonă cântecul său de lebădă

Casele de discuri din România reușesc să reziste și chiar să facă profit, în ciuda faptului că tot mai puțini consumatori sunt dispuși să plătească pentru muzică.

Luați la întâmplare un computer și căutați fișierele de tip mp3. Veți găsi sute, dacă nu chiar mii de melodii. Câte dintre ele au fost convertite de pe un CD cumpărat sau descărcate contra cost de pe internet? Poate câteva procente. ­Restul sunt downloadate gratuit sau copiate de la prieteni. Creșterea fără precedent a accesibilității muzicii s-a suprapus cu efectele crizei economice. Cu toate acestea, casele de discuri refuză să se predea.
„Interesul consumatorului pentru pro­dusul fizic a scăzut, iar mediul online a cunoscut o dezvoltare foarte puternică. Pen­tru moment, nici în România, nici în altă parte scăderea înregistrată la suportul fizic nu e compensată de creșterea din online, dar sperăm ca în viitorul apropiat să se ajungă la această compensare valorică“, arată Cătălin Muraru, A&R manager al Roton. El spune că firma sa a încercat să mențină la nivel ridicat vânzările de CD-uri, mizând mai ales pe promovarea peste hotare a unor artiști români, cum ar fi Inna, Akcent, Tom Boxer etc., dar a și acordat o atenție sporită zonei de internet. „În momentul acesta avem instanțe pe toate platformele sociale rele­vante, iar musicnonstop.ro este unul dintre cele mai importante magazine locale online de muzică“, explică Muraru. Tactica pare să fi dat roade, veniturile firmei rămânând constante în perioada 2007-2009 (4,4-4,5 milioane de euro pe an), profiturile nete situându-se în jurul valorii de un milion euro în fiecare an.
Creativitate de supraviețuire
Radu Baron, general manager al RBA Records, spune că strategia de rezistență contra scăderii vânzărilor a fost să acorde mai multă importanță departamentului de management și impresariat artistic. „Ne-am axat mai mult pe evenimente de fir­mă: teambuildinguri, petre­ceri corporate, seri festive, inaugurări de centre comerciale etc. Totodată, ne-am dezvoltat și latura de campanii publicitare și electorale“, afirmă el. În felul acesta au a reușit să mențină constante veniturile în euro ale companiei în 2009, comparativ cu 2008.
Rezultate destul de bune au obținut și ceilalți jucători importanți din domeniu. Cat Music, de pildă, a avut o creștere cu circa 10% a cifrei de afaceri, în euro în 2009 față de 2008, iar Intercont Music a raportat, în 2009, în ciuda unei scăderi destul de importante a cifrei de afaceri, un profit mai mare decât în anul precedent.
Declinul Electrecord
Nu la fel de bine arată lucrurile în cazul celei mai vechi și mai cunoscute case de discuri din România. Electrecord a fost fondată în 1932 de către un om de afaceri evreu și, după naționalizarea din 1948, a avut, practic, monopolul înregistrării și comercializării de albume muzicale timp de peste 40 de ani. Dacă în 2007 compania, deținută azi de asociația angajaților, avea venituri de 1,2 milioane de euro, un profit nesemnificativ și 66 de angajați, în 2008 ea a ajuns la încasări de 730.000 de euro, o pierdere de 200.000 de euro și 61 de angajați, pentru ca în 2009 nivelul veniturilor să cobore până la 690.000 de euro, iar numărul angajaților, la 47. În același an, firma a raportat o pierdere de peste 100.000 de euro.
Astfel de rezultate financiare ar putea părea cel puțin ciudate, având în vedere arhiva de zeci de mii de melodii, unele extrem de valoroase, pe care o deține com­pania. Însă, po­trivit unor ob­servatori din pia­ță, lipsa unei strategii adecvate de marketing, dar și concurența din partea studiourilor mai mici, dar mai moderne au dus la scăde­rea continuă a cotei de pia­ță și au redus în permanență numărul artiștilor care apelează la serviciile Electrecord.
12 milioane de euro este cifra de afaceri totală raportată de cele mai importante case de discuri din România în 2009, în ușoară scădere față de 2008