Cum a păcălit Erdogan al Turciei The New York Times

Într-o victorie publicitară enormă pentru țara care întemnițează mai mulți jurnaliști decât oricare alta din lume, The New York Times a executat un șocant act de vandalism jurnalistic entuziasmându-se că „Forțele turcești din Siria protejează cinci milioane de oameni” - un articol reintitulat ulterior, deși tot discutabil, „În zona sigură a Turciei din Siria securitatea și nenorocirea merg mână în mână”, se arată într-o opinie scrisă de către Bernard-Henri Lévy și Thomas S. Kaplan pentru The Jerulasem Post.

Cum a păcălit Erdogan al Turciei The New York Times

Acest exercițiu propagandistic pro-Ankara preia fidel, papagalicește, scenariul avansat de ocupația militară turcească. Procedând astfel, el trece sub tăcere epurarea etnică a populației autohtone autentice din Afrin, kurzii, turcirea forțată a moștenirii culturale și deteriorarea fără de precedent a drepturilor omului, în special în cazul femeilor – toate acestea fiind comise la vedere de către un stat membru NATO.

O relatare de neratat despre controversa care înconjoară acest articol, dar și dezmințirea acestei povești suprarealiste, sunt prezentate cel mai convingător de Seth Frantzman de la The Jerusalem Post în articolul intitulat „New York Times acuzat de mușamalizarea ocupației Turciei din Afrin” [„NYT accused of whitewashing Turkey’s Afrin occupation”], arată The Jerusalem Post.

Dreptate pentru Kurzi (JFK) – organizația activistă înființată de noi în 2018 – respinge categoric ideea pasivității occidentale în fața unei asemenea tragedii. Prin urmare, riposta JFK la agresiunea Turciei a constat în a-i spune acesteia pe nume și în a ne înteți eforturile în loc de a le domoli.

Poate că cel mai potrivit semn de exclamație pentru acest îndemn la acțiune este faptul că, în chiar ziua articolului dezastruos despre Afrin, un alt articol a fost publicat pe ForeignLobby.com sub titlul „Un grup activist pro-kurd care-l ponegrește pe Erdogan face lobby pe lângă Biden pentru un reset cu kurzii sirieni” [„Erdogan-bashing Kurdish advocacy group lobbies Biden for reset with Syrian Kurds”].

Acest articol observă că anul trecut, pentru a comemora primul an scurs de la invazia Turciei în nordul Siriei, JFK a publicat un text de două pagini în același New York Times, de această dată intitulat însă „E vremea să ne rupem de Erdogan” [„It’s Time to Break with Erdogan”].

Pe fundalul vizual al unei luptătoare kurde cu o mină curajoasă și sfidătoare, am scos în evidență literalmente zeci de titluri recente din publicații de prestigiu care cereau ca Turcia să fie trasă la răspundere pentru comportamentul ei malign, nu numai împotriva populației kurde din Siria, Irak și din Turcia însăși, ci și din Levant și în general în estul Mediteranei, dar și Africa de Nord și la Marea Roșie – pentru a nu mai pomeni de dubioasa ei loialitate duplicitară în raport cu NATO.

Problema se extinde

Evident, problema se extinde mult dincolo de lupta kurzilor sirieni cu Turcia. Cei aproximativ 30 de milioane de kurzi din Irak, Turcia, Iran și Siria reprezintă cea mai mare minoritate etnică din lume lipsită de un stat propriu, și nu fără motiv.

Ca pentru a le scoate în evidență blestemul geografic, cu numai o zi înainte de publicarea articolului în Times, rachetele unei miliții controlate de Iran au început să plouă peste Erbil, capitala Guvernului Regional al Kurdistanului (KRG) din Irak. Principala țintă a atacului era aeroportul, unde sunt detașate trupe ale coaliției internaționale conduse de SUA, dar o parte din foc s-a lăsat și peste o zonă rezidențială, provocând moarte și distrugere.

Acest ultim dublu incident, calomnierea kurzilor sirieni și bombardarea kurzilor irakieni, nu a făcut decât să întărească JFK în hotărârea ei de a purta flamura acestor aliați onești și loiali. Cerem respectuos administrației Biden să ia în calcul a acorda prioritate următoarelor inițiative:

– Să declare, cum am făcut și noi în editorialul nostru din octombrie 2019, „Munchen-ul american” [„The American Munich”] că trădarea Forțelor Democrate Siriene (SDF) conduse de kurzi de către președintele Donald Trump este o „rușine care nu îi reprezintă pe americani și nici modul în care te poți baza pe ei pentru a-și ajuta camarazii de arme și prietenii”;

– Pe lângă excelentele represalii de joi, în lumina ostilităților neprovocate împotriva Erbilului – care va găzdui curând cel mai mare consulat american din lume -, Washingtonul ar trebui să reitereze angajamentul de durată al Americii față de integritatea teritorială și siguranța KRG;

– Onorând litera și spiritul Programului Partidului Democrat, să continue să sprijine SDF și forțele Peshmerga ale KRG în lupta noastră comună încă în curs împotriva ISIS și să asigure o suplimentare materială a asistenței umanitare pentru kurzi, cât și pentru acele minorități care trăiesc în siguranță și libertate sub protecția lor.

Problema kurzilor este de departe cea mai facil de soluționat

Nu ar trebui să fie o sarcină politică dificilă, după cum se observă aruncând fie și numai la o privire fugară la componența Consiliului Consultativ al JFK. Pentru că, dintre toate ocaziile de colaborare bipartidă pe care le are administrația Biden pentru a demonstra – dintr-o singură lovitură, dar cu impact considerabil – că „America s-a întors” în calitate de aliat onorabil și de încredere (și, de fapt, ca lider), problema kurzilor este de departe cea mai facil de soluționat.

În definitiv, nici nu am fi putut cere niște aliați mai nobili și mai de încredere. Kurzii au pierdut peste 11.000 de morți și 23.000 de răniți în lupta brutală cu inamicul nostru comun, ISIS, comparativ cu pierderile noastre de mai puțin de o duzină de vieți eroice.

Este cu atât mai remarcabil faptul că kurzii au făcut acest sacrificiu și în același timp au reușit să mențină în teritoriile lor, în condiții brutale de război, cel mai onest angajament din regiune în privința valorilor universale ale toleranței religioase, drepturilor minorităților, egalității sexelor și a unei abordări de includere cu privire la refugiați.

În ciuda provocărilor colosale și într-o abordare diametral opusă actualelor practici turcești ridicate în slăvi de The New York Times, haideți să recunoaștem cu toții cu gratitudine și solidaritate că regiunile kurde din Irak și Siria sunt în realitate cele care oferă astăzi „zone sigure” unor milioane de oameni.