De la introducerea Legii zilierilor, acest tip de relație de muncă a înregistrat o creştere pentru că a permis companiilor să scadă costurile. Pentru muncă ocazională, e datorat doar impozit pe venit. Din iunie, intră în vigoare modificări care ar putea pune presiune pe angajatori
Pornind de la motivația oficială de aliniere la piață europeană a muncii, dar având ca principal target creșterea veniturilor la bugetul de stat, în paralel cu noul Cod al muncii, în aprilie 2011 a apărut Legea 52 – Legea zilierilor. Pentru că, pe lângă efectul de trecere în legalitate a multor activități desfășurate la negru, legea a creat și posibilitatea diminuării unor costuri pentru companiile care se pliază pe condițiile prevăzute de lege pentru utilizarea zilierilor, din momentul introducerii până în prezent s-a înregistrat o creștere susținută în utilizarea acestui tip de relație de muncă.
Pentru că s-a dovedit o lege de interes atât pentru „angajator“, cât și pentru stat, ulterior apariției au fost aduse și modificări importante asupra prevederilor inițiale, în noiembrie 2013 și în martie 2014 (cu aplicabilitate din 17 iunie 2014).
Zilierul, angajat prin contract verbal
Practic, legea prevede anumite activități ocazionale ce pot fi desfășurate de către diverse persoane, fără a fi nevoie de încheierea unui contract individual de muncă. Zilierul reprezintă persoana fizică ce are capacitate de muncă și desfășoară activități necalificate, cu caracter ocazional, pentru un beneficiar.
Diferențele esențiale între statutul de zilier și cel de angajat derivă din faptul că relațiile de muncă se realizează în bază unui acord verbal, nu în bază unui contract scris. Acest lucru creează, într-adevăr, mult mai multă flexibilitate, în comparație cu toate obligațiile unui angajator, în ceea ce privește întocmirea și declararea contractelor de muncă, respectarea clauzelor contractuale. Vine însă la pachet cu posibilitatea apariției unor situații neplăcute pentru beneficiar, care, deși agreează începutul unei colaborări cu un zilier, poate oricând să renunțe la activitate, fără vreo penalitate.
Impozitarea zilierilor
Din punct de vedere fiscal, pentru muncă ocazională prestată de zilier se datorează doar impozitul pe venit, în procent de 16%. Însă, această formă de impozitare, care aduce „angajatorului“ facilitatea de a nu plăti și alte taxe și contribuții sociale, vine cu un minus pentru zilier: faptul că muncește în această calitate nu-i conferă calitatea de contribuabil în sistemul asigurărilor sociale. Aceste prevederi au fost modificate în 2014 în favoarea zilierului, prin introducerea posibilității de a beneficia de indemnizația de șomaj, dar și prin asumarea răspunderii beneficiarilor în cazul accidentelor de muncă, în cazurile extreme aceștia fiind obligați inclusiv la plata ajutorului de înmormântare.
Intervalul orar minim pentru care o persoană poate presta o activitate ocazională este de opt ore. Chiar dacă activitatea desfășurată de zilier este sub opt ore, plata se făcea ca pentru o zi întreagă de muncă. Pentru că există posibilitatea unor abuzuri, și anume folosirea zilierilor în locul angajaților cu contract individual de muncă, pornind de la oportunitatea de taxare mult mai avantajoasă oferită de această lege, au fost introduse și limitări. Astfel, o persoană nu poate lucra pentru un beneficiar mai mult de 90 de zile cumulate într-un an calendaristic.
Prevenirea abuzurilor
Deși poate fi prezentat ca un sistem de lucru flexibil, există și câteva obligații destul de stricte ale beneficiarul de lucrări, ceea ce e normal pentru a fi evitate situațiile în care nu sunt declarate toate activitățile desfășurate cu zilierii. Astfel, beneficiarul trebuie să înființeze Registrul de evidență a zilierilor și să-l completeze în mod corespunzător și cronologic, înainte de începerea activităților. Registrul se tipărește și se înseriază de Imprimeria Națională, iar distribuirea acestuia se face, la cerere și contra cost, de Inspecția Muncii prin inspectoratele teritoriale de muncă. De asemenea, beneficiarul trebuie să asigure instruirea zilnică a zilierului (consemnată într-o fișă de instruire colectivă), să-i plătească acestuia zilnic remunerația (respectiv săptămânal dacă se agreează astfel) și să asigure echipament de protecție adecvat activității desfășurate. Registrul de evidența al zilierilor trebuie predat către Inspectoratul teritorial de muncă din raza unde își are sediul firma, până pe data de 5 a lunii următoare, pentru verificare, în cazul în care au fost prestate servicii în luna respectivă.
Probabil plecând de la toate aceste obligații, legiuitorul nu s-a putut decide foarte clar asupra statutului beneficiarului: „persoană fizică“ nu a fost introdusă în forma inițială, ci a fost adăugată prin modificarea din noiembrie 2013 și, în final, eliminată începând cu iunie 2014.
Plata minimă, 5,3 lei/oră
Și legat de remunerația zilierilor, începând cu 17 iunie 2014, au fost aduse modificări în favoarea zilierilor, care primeau până la această dată o sumă cuprinsă între doi şi zece lei/oră. Pornind de la ideea că este o muncă foarte prost plătită și încercând să arate o „grijă“ a autorităților pentru veniturile populației, Legea nr. 18/2014 stabilește doar un prag minimal de 5,3 lei/oră, echivalentul salariului minim brut orar. Însă, mergând pe istoricul măsurilor de acest tip, există șanse foarte mari ca statul, punând presiune mai mare pe întreprinzători, să încurajeze de fapt o creștere a muncii la negru.
Pentru că până în momentul martie 2014 au fost diverse interpretări legate de domeniile în care se poate utiliza muncă zilierilor, Legea nr. 18/2014 a adus clarificări chiar prin introducerea de coduri CAEN. Dacă înainte se putea folosi o persoană în mod ocazional în agricultură și în tot ce ține de creșterea animalelor, publicitate și manipulări de mărfuri, din 2014, dacă societatea nu e autorizată să facă activitățile prevăzute în acel cod CAEN, automat nu mai poate folosi zilieri. În cazul serviciilor de publicitate, doar agențiile de publicitate și cele care întreprind servicii de reprezentare media mai sunt eligibile.Așa că, din nou, ceea ce s-a vrut a fi o măsură bună are toate șansele să genereze și mai multă muncă la negru.
Tocmai pentru că în cazul zilierilor există predispoziție pentru lucrul la negru, sunt așteptări ca, pe viitor, controalele efectuate de Inspecția Muncii să fie suplimentate ca număr, mai ales în agricultură, domeniu care se bazează cel mai mult pe această activitate.
Andreea Steinhart, Partner Contexpert
