Dacă guvernul anunță că mărește salariile, toți cei care au făcut bani în sfera neînregistrată nu se apucă să facă business în economia reală la vedere, activitate semnalată de „senzorul“ inflație, ci să cumpere locuințe. Apartamente și case pe care speră să le plaseze funcționărimii, care se califică bine pentru credit, deoarece are întregul venit în cartea de muncă și beneficiază de un calendar de creștere a veniturilor. Atunci când am deschis discuția de bula imobiliară am conștientizat că există aceeași mentalitate speculativă care-i va determina pe bugetari să meargă spre real estate. Cei care au bani, făcuți „la negru“ se gândesc că devansează secvența. Ei cumpără cu banii jos, înaintea salariaților ce așteaptă după împrumut de la bancă. Deci, dacă vrei să se albească economia anunți majorarea lefurilor, muți greutatea taxării veniturilor – unde grosul e constituit de contribuțiile de asigurări sociale – de pe angajator pe angajat, după care, cu impozitul pe gospodării, îi separi pe rezidenții fiscali autentici de cei care doar încearcă să pară că sunt. Apoi, cu ajutorul programului „Start-up nation“ și a celui de dezvoltare regională intenționezi să ridici și zonele sărace ale țării.

Iată că pare că ar exista un plan, însă merită subliniat că e foarte importantă secvențialitatea.

Revenind la bula imobiliară, aceasta apare, după cum am zis, pentru că se reped cei cu bani făcuți în economia subterană să achiziționeze case și apartamente. Dacă respectivele cumpărări nu vor fi susținute de măririle de salarii, cei din sfera informală vor rămâne cu banii albiți și blocați în economia la vedere. Acest aspect poate fi considerat pozitiv, dar dacă nu faci ceea ce anunți slăbești capacitatea de reacție, în condițiile în care economia necontabilizată este una de supraviețuire, în fața unui politic ce funcționează discreționar. Albind, dar fără să ai capacitatea de a administra din punct de vedere politic scazi robustețea națiunii, capacitatea ei de a supraviețui. De aceea e important modul în care sunt implementate măsurile enumerate. O alternativă la investițiile imobiliare este economisirea, de aceea e necesar, după cum am relevat în articolele precedente pe aceeași temă să fie stimulată. Dar și investițiile de portofoliu.

Numai că, piața de capital, ca să direcționeze banii spre economia reală, și nu în zonele speculative, precum imobiliarul, are nevoie de o funcționare transparentă a economiei. Bursa e doar un element de decor fără încredere.

IONUȚ BĂLAN, 
analist economic