După introducerea legii privind obligativitatea asigurării locuinţei, acest tip de poliţă a revenit în prim-plan. Anul trecut, companiile de asigurări au vândut peste 2,5 milioane de poliţe, adică mai mult decât în toţi  anii de după 2004. Statul ne obligă însă să ne asigurăm doar pentru trei riscuri catastrofice, adică inundaţii, alunecări de teren şi cutremure. Asigurarea completă a locuinţei este însă un produs cu mult mai complex, care include uneori mai multe zeci de riscuri asigurate. Totuşi, la bază sunt patru categorii mari de riscuri care nu ar trebui să lipsească din nicio poliţă. Astfel, asigurarea ar trebui să acopere, în primul rând, riscurile ataşate clădirii din care face parte locuinţa. În al doilea rând, ar trebui asigurate bunurile din locuinţă, opţiune pe care asigurarea obligatorie şi „clonele“ apărute în piaţă nu o oferă.
Un al treilea risc important este asigurarea pentru eventualele accidente suferite de membrii familiei în interiorul locuinţei asigurate. Nu în ultimul rând, este importantă şi componenta de răspundere civilă faţă de terţi. În acest caz, un exemplu concludent sunt eventualele pagube provocate vecinilor de o banală inundaţie. Aceste patru categorii mari de riscuri pot fi combinate în orice fel, în funcţie de nevoile şi disponibilităţile financiare ale clientului, însă este bine ca poliţa să le cuprindă pe toate patru. Un criteriu important în alegerea unei poliţe de locuinţă este notorietatea şi stabilitatea companiei care o emite. Orice companie din România poate fi verificată pe site-ul oficial al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. În plus, trebuie citit cu atenţie contractul de asigurare şi, mai ales, clauzele speciale din capitolul „excluderi“. Aici pot apărea, şi chiar apar, destule surprize care devin neplăcute în cazul producerii riscului asigurat. Decizia trebuie să ţină cont, evident, şi de preţ, dar neomiţând celelalte caracteristici enumerate mai sus. În general, companiile care vând poliţe la preţuri cu mult sub media pieţei sunt şi cele mai reclamate la CSA, iar acest lucru se vede din datele oficiale.
Topul după preţ
 
Luând în considerare şi criteriile pe care le-am enumerat, am încercat să întocmim un top în funcţie de preţ. Poliţele luate de noi în considerare acoperă toate cele patru categorii de riscuri esenţiale. Am realizat un calcul pentru un apartament de două camere în valoare de 60.000 de euro, din Bucureşti, situat într-un bloc construit în 1990. Valoarea bunurilor din apartamentul nostru virtual este de 5.000 de euro.
Pe primul loc în top ar fi poliţa de locuinţă de la Platinum, care costă 49,59 de euro, asigură clădirea şi apartamentul şi oferă ca bonus asigurarea bunurilor şi asigurarea de răspundere. Pe locul doi se clasează Euroins, cu acelaşi preţ, pe trei vine Uniqa, unde prima anuală ajunge la 68,48 de euro, pe patru este Astra, unde poliţa costă 78 de euro, iar pe cinci vine Groupama, cu un cost al poliţei de 79 de euro. Urmează plutonul companiilor care oferă o serie de asigurări suplimentare şi al căror lider de preţ este BCR Asigurări, cu 114,5 euro pe an.
Câteva sfaturi
Cum arătam mai sus, contractele de asigurare au şi excluderi. Aceste clauze speciale arată  situaţiile în care asigurătorul nu va plăti dauna. De aceea, este bine să vă feriţi, de exemplu, de poliţele care spun că nu asigură locuinţe situate în zone inundabile. Atenţie la tipul asigurării, pentru că dacă este o „asigurare proporţională“ nu veţi primi toţi banii. Înainte de a încheia poliţa, asiguraţi-vă că locuinţa este într-o stare foarte bună. Dacă blocul are crăpături, de exemplu, riscaţi să nu primiţi banii de la asigurător.

2,5 milioane de poliţe de locuinţă au vândut companiile de asigurări din România pe parcursul anului trecut, cel mai mult din istoria asigurărilor
10% din valoarea asigurată a locuinţei este nivelul maxim al franşizei pe care clienţii şi-l pot asuma.