România este pe ultimul loc în UE în ceea ce priveşte nivelul încasărilor din taxe şi impozite raportat la PIB. Aparent, este un efect al cotei unice. De fapt, situaţia e mult mai complexă.
Din fiecare sută de euro produsă în economie, 29 ajung la buget sub formă de taxe şi impozite. Este cel mai mic nivel din Europa, în UE media fiind de 40,5% din PIB venituri fiscale. Sub acest prag se situează Irlanda, Spania, Portugalia şi jumătatea de est a continentului, iar deasupra lui majoritatea ţărilor din Vest (vârfurile fiind atinse de Danemarca, Suedia, Belgia, Franţa şi Austria).
„În 2008, veniturile din taxe la nivelul Uniunii Europene au fost aproape egal împărţite între contribuţii sociale (33,9%), taxe pe producţie şi importuri (TVA, accize, taxe vamale etc. – 33%) şi taxe pe venituri şi avere (32,2%). În noile state membre, nivelul taxelor directe (impozitele pe profit şi venit) este mai mic decât media UE“, arată Alessandro Lupi, de la Eurostat.
Buget subnutrit
Nivelul scăzut atât al PIB, cât şi al ponderii în produsul intern brut al încasărilor din taxe şi impozite face ca România să se situeze pe unul dintre ultimele locuri în Europa şi în dimensiunile absolute ale veniturilor bugetare fiscale. Astfel, în 2008 şi 2009 acestea au fost, la noi, de circa 40 de miliarde de euro, aproximativ la fel ca în Ungaria (ţară cu de două ori mai puţini locuitori).
Sub România s-au situat, în acest clasament, state mult mai mici. Cei mai puţini bani din taxe şi impozite i-a colectat Malta (circa două miliarde de euro), urmată de Estonia (cinci miliarde), Cipru şi Letonia (aproape şapte miliarde fiecare), Lituania (10 miliarde de euro), Bulgaria (11 miliarde de euro), Slovenia şi Luxemburg (câte 14 miliarde de euro fiecare) şi Slovacia (19 miliarde de euro, adică jumătate din suma strânsă de bugetul României, în condiţiile în care guvernul de la Bucureşti administrează de patru ori mai mulţi cetăţeni decât cel de la Bratislava).
Valoarea totală a veniturilor fiscale autohtone păleşte şi mai mult când este comparată cu cea înregistrată în marile economii europene: 677 de miliarde de euro în Italia, 707 miliarde de euro în Marea Britanie, 868 de miliarde în Franţa şi peste 1.000 de miliarde de euro în Germania.
Victime ale propriului sistem fiscal
Este clar că nu ai cum să colectezi mult dintr-o economie slabă, mai ales atunci când nivelul principalelor taxe şi impozite este sub media europeană. Problema este însă că, în ciuda atuului reprezentat de cota unică de 16% („nivel apropiat de paradisurile fiscale“, după cum îl caracterizează Camelia Guleş, consultant fiscal la C&P Consulting), sistemul fiscal românesc este stufos, complicat, cu lacune, impredictibil, iar legile care îl reglementează au, deseori, deficienţe lingvistice.
„Simplificarea taxelor şi contribuţiilor salariale, de la număr până la sistemul de declarare şi menţinerea cotei unice (căci nu cred că taxe mai mari ar creşte încasările bugetare, ci dimpotrivă) ar putea îmbunătăţi nivelul de colectare“, consideră Camelia Guleş.
Bani mai mulţi fără creşteri de impozite
Şi Gabriel Biriş, de la casa de avocatură Biriş Goran, crede că veniturile scăzute nu sunt generate de nivelul redus al cotelor de impozitare (de altfel, spune el, sarcina fiscală este destul de ridicată în România, având în vedere deducerile aproape inexistente), ci de proasta reglementare şi proasta administrare. „Există tot felul de excepţii care permit evitarea plăţii taxelor, iar evaziunea şi contrabanda sunt în floare. Estimez că s-ar putea colecta cel puţin 10 miliarde de euro în plus şi s-ar putea ajunge la 36% din PIB fără să crească vreo taxă, dacă s-ar acţiona cum trebuie“, afirmă Biriş.
Experţii externi spun, la rândul lor, că ţara noastră are nevoie de o schimbare la nivel fiscal. „Este esenţial ca România să implementeze un program puternic de consolidare fiscală în următorii ani, pentru a reduce deficitul bugetar la un nivel sustenabil“, a spus pentru Mediafax Ed Parker, şeful diviziei Fitch pentru statele emergente din Europa. El a arătat că experienţa internaţională sugerează că programele de acest gen au şanse de reuşită mai mari dacă se concentrează mai mult asupra reducerii cheltuielilor decât pe majorarea taxelor. Din păcate, dacă nu se întâmplă vreo minune, ultima variantă pare din ce în ce mai probabilă.
Diferenţe majore
Țările din estul continentului au sisteme fiscale stufoase, lacunare şi impredictibile, ceea ce se traduce şi printr-un nivel mai scăzut al veniturilor bugetare din taxe şi impozite.
