Acest lucru sugerează un aspect unic al cogniției sociale canine, în care informațiile spațiale joacă un rol crucial în înțelegerea comportamentelor celorlalți.
Descoperirile au fost publicate în revista „Animal Cognition”, scrie PSYpost.
Cum anticipează câinii acțiunile oamenilor?
Cercetări anterioare au sugerat că oamenii își folosesc propriile experiențe motorii pentru a interpreta mișcările altor oameni. Această abilitate se dezvoltă devreme în viață și este observată la sugari și la maimuțe. De exemplu, s-a demonstrat că sugarii și maimuțele anticipează că un agent uman va continua să interacționeze cu același obiect, chiar dacă locația acestuia se schimbă, sugerând o abordare puternică orientată pe obiect în înțelegerea acțiunii lor.
Cu toate acestea, câinii reprezintă un studiu de caz interesant datorită diferențelor lor semnificative de evoluție și dezvoltare, față de oameni și maimuțe. În ciuda incapacității lor de a reproduce multe acțiuni umane datorită diferențelor anatomice, câinii au o istorie bogată de co-evoluție cu oamenii, făcându-i observatori atenți ai comportamentului uman.
Cercetătorii au efectuat noul studiu pentru a testa dacă câinii folosesc observațiile asupra acțiunilor pentru a-și forma așteptări cu privire la acțiunile viitoare. Întrucât câinii nu pot efectua fizic acțiuni precum apucarea sau lovirea cu piciorul, ei nu au experiența motrică personală a acestor acțiuni pe care să se bazeze pentru a face predicții.
Câinii sunt observatori atenți ai comportamentului uman
Este un model excelent pentru a investiga dacă înțelegerea acțiunilor celorlalți necesită capacitatea de a efectua singuri acele acțiuni.
„Cum înțelegem ce fac alții doar privind acțiunile lor, fără să fie nevoie de cuvinte? Psihologii au venit cu explicații diferite. O ipoteză este că ne folosim propriul sistem motor pentru a înțelege care ar fi scopul nostru dacă am executa aceleași acțiuni pe care vedem că altcineva le face.
Pentru a testa această ipoteză, a fost extrem de interesant să testăm o specie (câini) care nu are un sistem motor și reprezentări motorii asemănătoare cu ale noastre, din cauza anatomiei și locomoției diferite, dar pot vedea acțiunile noastre și interacționează cu succes cu noi”, a explicat autorul studiului, Lucrezia Lonardo, doctorand la Institutul de Cercetare Messerli al Universității. de Medicină Veterinară din Viena.
Studiul a fost împărțit în două experimente, fiecare conceput pentru a măsura diferite aspecte ale comportamentului anticipator și procesării cognitive a câinilor.
În ambele experimente, cercetătorii au folosit stimuli video în care două obiecte distincte au fost manipulate fie de o mână umană, fie de un agent neînsuflețit, cum ar fi o gheară mecanică.
Câinilor li s-au arătat aceste videoclipuri pe un ecran, în timp ce mișcările capului le-au fost restricționate. Această configurație a permis măsurarea precisă a locului în care se uitau câinii la un moment dat.
Tehnologia de urmărire a ochilor a fost capabilă să înregistreze privirea câinilor la o frecvență înaltă
Videoclipurile au fost structurate în secvențe de încercări de familiarizare urmate de teste de testare.
În timpul fazei de familiarizare, câinii au urmărit cum agentul se apropie și a interacționat cu unul dintre obiecte de mai multe ori. După aceste acțiuni repetate, locațiile obiectelor au fost schimbate. Faza de testare a măsurat apoi aspectul anticipator al câinilor – unde se așteptau ca agentul să meargă în continuare.
Tehnologia de urmărire a ochilor folosită în acest studiu a fost capabilă să înregistreze privirea câinilor la o frecvență înaltă, permițând cercetătorilor să determine exact unde se uitau câinii pe ecran în timpul testelor.
În plus, cercetătorii au folosit pupilometria – măsurarea dilatației pupilei – ca măsură complementară, pentru a evalua răspunsurile câinilor.
Modificările în dimensiunea pupilei au fost analizate ca indicatori ai angajării sau surprinderii câinilor la evenimentele în desfășurare.
Privirile lor anticipative au fost îndreptate mai des spre locația în care acțiunea a avut loc anterior
Una dintre descoperirile-cheie a fost că patrupedele nu au fost surprinse că agenții se apropie de același obiect odată ce locația s-a schimbat. În schimb, privirile lor anticipative au fost îndreptate mai des spre locația în care acțiunea a avut loc anterior, indiferent de obiectul care era acum prezent.
Acest lucru sugerează că, în general, câinii pot fi mai sensibili la locația unei acțiuni, decât la obiectul specific implicat, evidențiind o potențială diferență în modul în care câinii interpretează acțiunile direcționate către un scop, în comparație cu oamenii și alte primate, care adesea se concentrează mai mult pe obiectul unei acțiuni.
„Este posibil ca, atunci când scanează vizual acțiunile, câinii, spre deosebire de ceea ce facem noi, oamenii, începând cu vârsta de aproximativ 6 luni, să nu se concentreze asupra obiectului asupra căruia oamenii acționează, ci mai degrabă asupra locației în care are loc acțiunea. Acest lucru este în concordanță cu ideea că familiarizarea vizuală cu o acțiune este suficientă pentru a răspunde cu succes la aceasta. Descoperirea noastră este în concordanță cu cercetările anterioare, care sugerează că câinii înțeleg mai ușor cuvintele pentru acțiuni (de exemplu, stai, vino etc.) decât cuvintele care indică obiecte”, a precizat ea.
