Submarinele americane sunt, în linii generale, superioare echivalentelor lor rusești. Sunt mai scumpe și sunt împachetate până la branhii cu tehnologie de ultimă oră. Dar nu trebuie subestimate nici submarinele Rusiei, arată o analiză NationalInterest.
Forța Marinei Statelor Unite la capitolul submarine s-a conturat încă din Războiul Rece drept stăpâna incontestabilă a tărâmului de sub ape. Forța de elită a SUA, complet nucleară, a privit cum rivalele sale, submarinele sovietice, au ruginit la propriu în noua Federație Rusă, incapabilă să le întrețină.
După mai bine de douăzeci de ani de supremație a submarinului american, din adânc a scos capul o nouă provocare. Una neobișnuită pentru superioritatea navală a SUA, una cu un pedigree letal. Cum se compară așadar noul submarin rus din clasa Yasen cu noua coloană vertebrală a forței submarinelor americane, clasa Virginia?
Clasa de submarine Yasen („Ash Tree”) a fost concepută încă de la mijlocul anilor 1980 de către Biroul Central de Proiectare Malakhit al Uniunii Sovietice. Construcția primului submarin, Severodvinsk, a început în 1993 în Rusia la șantierele navale Sevmash. Severodvinsk a fost în cele din urmă lansat în 2010 și comandat de flota rusă în 2013.
Submarinele din Clasa Yasen măsoară 390 de metri lungime și deplasează 13.800 de tone. Au un echipaj de doar nouăzeci de oameni, mai puțini decât echivalentele sale americane, ceea ce sugerează că submarinul rusilor are un nivel ridicat de automatizare. În formă, seamănă cu clasa Akula anterioară. Severodvinsk are un reactor nuclear OK-650KPM de două sute de MW, care îl conduce la viteze de până la șaisprezece noduri la suprafață și treizeci și unu de noduri scufundate.
Suita de senzori a lui Severodvinsk constă dintr-un sistem sonar Irtysh-Amfora, cu un set de sonare sferice montate pe arc. Armamentul pentru submarine este format din patru tuburi torpile cu diametrul standard de 5.333 milimetri și patru tuburi torpile de 650 milimetri. Pentru o putere de foc și mai mare, submarinele din clasa Yasen sunt echipate fiecare cu douăzeci și patru de tuburi verticale de rachete de lansare în spatele turnului de comandă.
Submarinele americanilor din clasa Virginia au fost concepute ca o soluție accesibilă pentru clasa Seawolf. Fiecare submarin din clasa Virginia are 7.800 de tone și 377 de metri lungime, fiind dotat cu un fascicul de 34 de metri. Are un echipaj de 113 oameni și vine proiectat cu o instalație de reactor nuclear care nu necesită alimentarea pe parcursul duratei de viață. Viteza este de douăzeci și cinci de noduri la suprafață și de treizeci și cinci de noduri sub apă. Grație tehnologiei de ultimă generație, aceste submarine pot lovi țintele de pe mal cu rachete de croazieră Tomahawk.
Cine ar câștiga însă în urma unei confruntări între un Virginia Block III, versiunea în construcție, și submarinul rușilor? Ambele reprezintă vârful tehnologiei submarine a țării lor și nu au multe în comun, dar sunt multe lucruri care le diferențiază. Severodvinsk poate fi mai lent, dar se poate scufunda mai adânc. Virginia s-ar putea să fie mai rapid, dar, conform Combat Ships of the World, coca a fost testată doar la 488 metri.
În ceea ce privește armele, cele două părți sunt la egalitate. Chiar dacă Severodvinsk are versiunea antisubmarină a rachetei Klub, permițând navei ruse să atace rapid submarinele inamice cu o torpilă ușoară livrată cu rachete, la fel ca sistemul american SUBROC. Dar Clasa Virginia este mai silențioasă și are un aparat sonar mai bun decât adversarul său rus. În lumea războiului submarin, aceasta este o combinație imbatabilă. Așadar, în linii mari, avantajul trebuie acordat americanilor cu al lor Virginia.
În ceea ce privește rivalitatea tot mai mare dintre cele două submarine, pe termen lung aceasta va include, probabil, vehiculele subacvatice fără pilot și o serie de tehnologii noi. În condițiile în care Statele Unite se concentrează tot mai mult asupra războiului submarin, este cât se poate de clar că submarinele americane își vor depăși din nou rivalii ruși.