Autorul şi activistul Brett Hennig susţine cauza democraţiei bazate pe sortiţie, adică a oamenilor aleşi la întâmplare ca reprezentanţi ai guvernului, un sistem folosit în Atena antică, care crede în înţelepciunea maselor şi oferă posibilitatea oamenilor obişnuiţi să ia decizii pentru binele tuturor. Pare o nebunie?

Aflaţi mai multe despre cum poate funcționa acest sistem pentru a crea o lume eliberată de partizanii politici, conform Ted.com

Am să vorbesc despre una din marile întrebări, poate cea mai mare: cum ar trebui să trăim împreună? Cum poate un grup de oameni, care poate locuiesc într-un oraş sau pe un continent sau chiar pe glob să împartă şi să gestioneze resursele? Cum ar trebui să facem legile care ne guvernează?

Asta a fost mereu o întrebare importantă. Şi azi, cred că este mai importantă ca niciodată dacă vrem să rezolvăm inegalitate, schimbările climatice, criza refugiaţilor, asta doar ca să enumăr câteva probleme importante. Este şi o întrebare foarte veche. Oamenii şi-au pus această întrebare de pe vremea când trăiau în societăţi organizate.

Ca acest tip, Platon. El credea că avem nevoie de paznici binevoitori care să ia decizii pentru binele tuturor. Regii şi reginele credeau că ei pot fi acei gardieni, dar aveau tendinţa să îşi piardă capul în timpul revoluţiilor. Pe acest tip îl ştiţi probabil. Aici în Ungaria, aţi trăit mulţi ani încercând să implementaţi felul în care credea că trebuie să trăim. Răspunsul său a fost brutal, crud şi inuman. Dar un alt răspuns, un cu totul altul, care a hibernat cam 2.000 de ani are mai nou succes. Răspunsul este desigur, democraţia.

Dacă ne uităm rapid la istoria modernă a democraţiei vedem următoarele. Aici vom pune ultimii 200 de ani. Sus vom pune numărul de democraţii. Şi graficul arată aşa şi cel mai important lucru este această creştere în timp, motiv pentru care secolul XX a fost numit secolul triumfului democraţiei şi tot de asta, precum a spus Francis Fukuyama în 1989, unii credeau că am atins sfârşitul istoriei, că am găsit răspuns la întrebarea cum să trăim împreună şi că răspunsul este democraţia liberală. Să explorăm această idee. Vreau să ştiu ce gândiţi.

 

Aşa că vă voi pune două întrebări şi vreau să ridicaţi mâna dacă sunteţi de acord. Prima întrebare: cine crede că este bine să trăim în democraţie? Cui îi place democraţia? Dacă credeţi că există un sistem mai bun, nu ridicaţi mâna. Nu vă faceţi griji în privinţa celor care nu au ridicat mâna sunt sigur că au intenţii bune. A doua întrebare este: cine crede că democraţiile noastre funcţionează bine? Haideţi, trebuie să fie un politician pe aici.

Nu. Ideea este că dacă democraţia liberală este sfârşitul istoriei, atunci există un mare paradox sau contradicţie, De ce anume? Ei bine, prima întrebare este despre idealul democraţiei şi toate aceste calităţi sunt atrăgătoare. Dar în practică nu funcţionează. Şi asta este a doua întrebare. Politica noastră este defectă, politicienii nu sunt de încredere, iar sistemul politic este distorsionat de interese puternice.

Cred că există două moduri de a rezolva paradoxul. Unul este să renunţăm la democraţie; nu funcţionează. Hai să alegem un populist demagog care va ignora normele democratice va călca în picioare libertatea şi ne va rezolva problemele. Cealaltă opţiune, cred că este de a repara acest sistem defect, să aducem practica mai aproape de ideal, să aducem diverse voci din societate în parlamentşi să ia în considerare legi bazate pe dovezi ce vor fi pe termen lung în beneficiul tuturor. Asta mă conduce la epifania mea, momentul meu de iluminare. Şi vreau să deveniţi critici. Vreau să vă întrebaţi „De ce nu ar funcționa?” Şi apoi să veniţi să discutăm despre asta. Numele tehnic este „sortiţie”. Dar numele comun este „alegere la întâmplare”. Iar ideea este foarte simplă: alegem oameni la întâmplare şi îi punem în parlament.

Să ne gândim un pic la asta, vreţi? Imaginaţi-vă că vă alegem pe tine şi pe tine şi pe tine şi pe tine şi un alt grup de oameni la întâmplare şi vă punem în parlament pentru următorii ani. Am putea, desigur, să stratificăm selecţia pentru a fi siguri că se potriveşte cu structura socio-economică şi demografică a ţării voastre şi că este un eşantion reprezentativ de persoane. 50% ar fi femei. Multe ar fi tinere, unele mai în vârstă, câteva ar fi bogate, dar cele mai multe ar fi oameni obişnuiți ca noi. Ar fi un microcosmos al societăţii, care ar simula cum ar trebui să gândim dacă am avem timpul, informaţiileşi un bun mecanism pentru a ajunge la decizii politice corecte. Şi deși tu s-ar putea să nu faci parte din grup, cineva de vârsta, genul, cineva din localitatea ta, cineva cu pregătirea ta ar fi în parlament.

 

Deciziile luate de aceşti oameni ar fi bazate pe înţelepciunea mulţimii. Ei ar deveni mai mult decât suma părţilor lor. Vor deveni gânditori critici care vor avea acces la experţi care vor fi la dispoziția lor, nu deasupra lor. Aleşii vor putea dovedi că diversitatea poate depăși abilitatea atunci când societatea se confruntă cu o mulţime de probleme şi întrebări. Nu ar fi un guvern prin sondaj de opinie publică.Nu va fi unul prin referendum. Aceşti oameni informați care deliberează ar acţiona dincolo de opinia publică când iau anumite decizii.

Însă ar exista un efect secundar: dacă înlocuim alegerile cu sortiţia şi parlamentul devine cu adevărat reprezentativ pentru societate, asta ar însemna sfârşitul politicienilor. Şi sunt sigur că vom fi foarte trişti să vedem asta.

E foarte interesant că alegerea aleatorie era modul principal prin care democraţia era implementată în Atena antică. Această maşinărie, acest dispozitiv, este numit kleroteria. Este un dispozitiv de alegere aleatorie din Atena antica. Vechii atenieni îşi alegeau cetăţenii la întâmplare, pentru a ocupa majoritatea posturilor politice. Ei ştiau că alegerile sunt un mecanism aristocratic. Ştiau că trebuie să evite politicienii de carieră. Şi cred că şi noi ştim asta. Dar mai interesant decât acest vechi mod de alegere aleatorie este renaşterea modernă. Redescoperirea legitimităţii alegerilor aleatorii în politică a devenit atât de comună astăzi, încât există prea multe exemple despre care putem vorbi.

Desigur că acest lucru va fi dificil de implementat în parlamentele noastre. Să ne imaginăm că îi spuneţi prietenului vostru: „Cred că ar trebui ca în parlament să existe oameni aleşi la întâmplare”.„Glumeşti, nu? Dacă este ales vecinul meu? Prostul nici nu poate recicla selectiv.” Dar cel mai surprinzător, însă copleşitor şi convingător semn din toate aceste exemple moderne este că funcţionează. Dacă le dai oamenilor responsabilitate, vor acţiona responsabil. Nu mă înţelegeţi greşit, nu este un panaceu. Întrebarea nu este: va fi acest sistem perfect? Desigur că nu. Oamenii sunt supuşi greşelii, iar influenţele care să-i denatureze vor continua să existe.

 

Întrebarea este: va fi mai bine? Iar pentru mine răspunsul este: evident că da. Şi asta ne duce la întrebarea iniţială: cum ar trebui să trăim împreună? Şi acum avem un răspuns: cu un parlament care folosește sortiţia. Dar cum ajungem de aici acolo? Cum putem repara sistemul nostru stricat şi să refacem democraţia în secolul XXI?

Există câteva lucruri pe care le putem face şi care, de fapt, se întâmplă deja. Putem experimenta sortiţia. O putem introduce în şcoli, locuri de muncă şi alte instituţii, aşa cum este Democraţia în Practică în Bolivia. Putem organiza grupuri de juraţi şi adunări ale cetăţenilor aşa cum face Fundaţia Democraţia în Australia, așa cum face Centrul Jefferson în SUA şi Guvernul Irlandei. Putem construi o mişcare care cere schimbarea, aşa cum face Fundaţia Sortition în Marea Britanie. Şi la un anumit moment ar trebui să o instituim.

Poate că primul pas ar fi înfiinţarea unei a doua camere în Parlament alcătuită din oameni aleşi la întâmplare, un senat al cetăţenilor. Există o campanie în Franţa pentru un senat al cetăţenilor şi o altă campanie în Scoţia şi am putea face asta şi la noi în Ungaria. Ar fi precum calul troian în inima guvernului. Şi apoi când va deveni imposibil să acoperim deficienţele actualului sistem va trebui să îndrăznim să înlocuim alegerile cu sortiţia.

Am o speranţă. În Ungaria sistemele au fost create, date jos şi înlocuite în trecut. Schimbarea poate şi trebuie să aibă loc. Este doar o chestiune de când şi cum.