Democrația americană este ciudată – și mai e totodată și nedreaptă. De cinci ori în istoria noastră, candidații la președinție care și-au adjudecat mai multe voturi decât adversarii lor au pierdut, totuși, alegerile. De ce? De vină este sistemul nostru vechi de 230 de ani, instituit în grabă și prost, prin care este ales președintele, respectiv, Colegiul Electoral, scrie Jesse Wegman pentru New York Times.
Victoria lui Donald Trump din 2016 în cadrul Colegiului Electoral este cel mai recent exemplu, fiind al doilea din ultimii 20 de ani, dar președinții care au pierdut votul populației datează încă din anul 1824, de pe vremea lui John Quincy Adams.
Cât de democratic este sistemul? În ce măsură e acest sistem chiar corect?
Nu e. În pofida celor învățate la școală, sistemul nu este rezultatul unui proiect minuțios aparținând unor oameni străluciți. Încropit în ultimul minut de fondatorii națiunii, sistemul a încetat aproape imediat să funcționeze așa cum îl preconizaseră ei. Și totuşi, l-am acceptat de secole, presupunând că el servește unui scop important.
Nu e așa.
Nu este vorba despre o problemă partizană, ci despre una care ține de corectitudine. Indiferent dacă ești republican sau democrat, probabil, votul tău nu contează atât cât ar trebui. Or, nu trebuie să fie așa.
