Această informație reiese dintr-un studiu realizat de Reveal Marketing Research. ”Dacă analizăm profilul celui mai fericit bărbat, acesta are peste 35 ani, locuiește în mediul urban, are educație și venit ridicate, este familist, cu copii. La pol opus, putem observa că persoanele care locuiesc de obicei în mediul rural au, mai degrabă, o atitudine nemulțumită față de nivelul de trăi, coroborat cu un nivel redus al veniturilor și educației.  În același timp, dacă pentru femei numărul de copii contribuie la creșterea nivelului de satisfacție personală, un număr ridicat de copii în gospodărie, în cazul bărbaților pune o și mai mare presiune pe aceasta, în calitate de principal aducător de venit în gospodărie”, arată studiul citat.

“Măcar am familia lângă mine!” Auzim de multe ori acest lucru și asta ar trebui să transmită pozitivism și un nivel ridicat de împlinire (însăși ideea de a avea familia alături), însă este asociată sentimentului de resemnare, atunci când simți că îți fuge pământul de sub picioare. Familia este go-to-moment-ul individului, iar asta nu îl face neapărat mai fericit, cât îi dă putere să mergi mai departe, în căutarea fericirii. Ca individ însă, este mai probabil ca un raport optim între relații interpersonale – timp personal – clipe de visare și relaxare – hobbyuri – spiritualitate, să-l determine să se declare fericit” – concluzionează Silvia Luican, Executive Director, Reveal Marketing Research.

Așadar, studiul oferă o imagine asupra nivelului de fericire al românilor, fiind lansat în cea mai potrivita zi, Ziua Internațională a Fericirii, sărbătorită astăzi, 20 Martie. Din datele obținute pe un eșantion reprezentativ la nivel național reiese că 6 din 10 români se declară fericiți, în condițiile în care întrebarea evalua gradul de fericire generală a acestora.

Constrastant însă este faptul că atunci când discutăm despre nivelul de fericire la job, mai mulți români se simt mai bine la locul de muncă decât acasă (70% fiind fericiți sau foarte fericiți la actualul loc de muncă). Acest lucru se explică prin faptul că evaluarea fericirii în cazul jobului ia in considerare doar un număr limitat de elemente și beneficii raționale pe care un individ le bifează ca fiind sau nu îndeplinite, și anume: nivelul salarial, relația cu colegii și relația cu angajatorul. Bifarea acestor elementele contribuie la un grad ridicat al satisfacției personale. La pol opus, în momentul în care fericirea ține de viața în afara orelor de program, observăm că lista de bifat devine mai lungă, mai emoțională, continând atât elemente de evaluare a interacțiunii cu alte persoane, cu familia, identitatea personală și spiritualitatea, precum și raportul muncă-timp liber. Din acest motiv, nivelul de fericire scade pe măsură ce individual își extinde lista nevoilor și realizează dificultatea cu care reușește să o parcurgă.

Dacă societatea militează pentru egalitatea între sexe, realitatea încă arată diferențele perceptuale între femeile mereu optimiste, care transmit pozitivitate celor din jur, responsabile mai degrabă în oferirea de suport emoțional celorlalți și bărbații, încă vizibil copleșiți de grijile vieții cotidiene, de neajunsuri și de dorința de a asigura o viață împlinită familiei.

Studiul a fost realizat pe un eșantion reprezentativ național de 1.008 de persoane fizice, cu vârsta peste 18 ani, prin metodologia CATI (Computer Assisted Telephonic Interviews) în perioada 05 – 16 Martie 2018.  Marja de eroare calculată este de ± 3.1%.