Rămășițele ordinii bipolare a secolului XX dispar în sfârșit, făcând loc unei noi pentarhii globale. Statele Unite și China vor fi actorii dominanți în secolul XXI, dar Europa, Japonia și India vor putea, de asemenea, să exercite o influență semnificativă asupra unor zone mari ale planetei.
O confluență fără precedent de crize majore și minore
De la pandemia COVID-19, creșterea prețurilor la energie și revenirea inflației în economiile dezvoltate și în curs de dezvoltare, până la fracturarea lanțurilor de aprovizionare, războiul criminal al Rusiei în Ucraina și schimbările climatice, multe dintre aceste crize sunt semne nu doar de decădere, ci și de naștere a unei noi ordini mondiale, spune Joschka Fischer, ministrul de externe și vice-cancelarul Germaniei între 1998 și 2005.
El punctează că, pe măsură ce rămășițele ordinii bipolare a secolului XX dispar în cele din urmă, o nouă pentarhie globală iese în evidență. Statele Unite și China – cele două superputeri militare, tehnologice și economice ale acestui secol – vor fi actorii dominanți, dar Europa, Japonia și India vor exercita o influență semnificativă asupra unor mari părți ale planetei.1
Pe de altă parte, un mare semn de întrebare planează asupra Rusiei, deoarece statutul, capacitățile și poziția strategică viitoare ale acesteia vor depinde de rezultatul războiului său nesăbuit de agresiune. Sub conducerea președintelui Vladimir Putin, Rusia s-a agățat cu disperare de trecut, încercând să recreeze secolul al XX-lea sau chiar sfârșitul secolului al XIX-lea. Dar, prin efortul său catastrofal de a distruge Ucraina, se distruge în cele din urmă pe ea însăși, spune Fischer, potrivit Project Syndicate.
Înfrângerea Rusiei, o chestiune de timp
O înfrângere militară rusă în Ucraina este deja o certitudine – o chestiune de când, nu de dacă. Dar este încă mult prea devreme pentru a prezice consecințele probabile, consideră fostul vice-cancelar. Va supraviețui regimul lui Putin sau înfrângerea Rusiei va inaugura o altă fază de decădere și dezintegrare internă. Până când această întrebare nu va fi rezolvată, nu putem ști încă dacă Rusia va încerca să își mențină vechea pretenție de hegemonie în Europa de Est și în mare parte din Eurasia.
„Dacă Kremlinul va fi forțat să renunțe la această pretenție, rolul său ca putere mondială va fi probabil încheiat. Cu siguranță, chiar și o Rusie decrepită și umilită, în loc să intre în hibernare geopolitică, ar rămâne, cel mai probabil, o sursă majoră de instabilitate în noua ordine mondială și, în special, pe continentul european. Dar acum este clar că arsenalul nuclear masiv al Rusiei nu mai este suficient pentru a-i asigura statutul geopolitic în secolul XXI. Economia sa este slăbită în mod decisiv pe măsură ce restul lumii se mișcă pentru a elimina treptat combustibilii fosili – coloana vertebrală a economiei rusești”, spune Fischer, potrivit sursei citate, conform studiifinanciare.ro.
În timp ce Rusia prezintă noi riscuri din cauza fragilității și decăderii sale, China va face acest lucru datorită bogăției și puterii sale în creștere. Datorită valului masiv de globalizare care a pornit la începutul anilor 2000, China a reușit să iasă din sărăcie și să se poziționeze pentru a obține statutul de țară cu venituri ridicate. Iar criza financiară din 2008 a discreditat parțial Occidentul. China a reușit însă să își extindă propriul rol de lider global și să se prezinte ca o superputere globală alături de SUA.
China nu a făcut greșeala Rusiei
„Spre deosebire de Uniunea Sovietică în timpul Războiului Rece, China nu a făcut însă greșeala de a se concentra doar pe puterea sa militară. Dimpotrivă, ascensiunea sa la nivel global reflectă integrarea sa în piețele mondiale dominate de SUA și de Occident, servind drept „bancul de lucru extins” al lumii, investind în același timp masiv în competiția cu Occidentul la frontierele tehnologice și științifice. Cu siguranță, chinezii nu s-au abținut de la investițiile militare, dar nu au permis ca aceste cheltuieli pentru apărare și securitate să înlocuiască orice altceva. Diferența definitorie între China și Rusia de astăzi este că, spre deosebire de Putin, conducerea chineză trăiește în secolul XXI de ceva vreme”, a declarat Joschka Fischer.
Recentul summit G20 de la Bali a pus în evidență această diferență fundamentală de perspectivă și de scop. În timp ce Rusia s-a aflat izolată din punct de vedere diplomatic, China a fost în centrul tuturor discuțiilor și al elaborării comunicatului final. Deși nu au adoptat linia occidentală privind criza ucraineană, țări mari precum China și India au folosit ocazia pentru a se distanța vizibil de Kremlin, denunțând politica sa de război și amenințările nucleare. Dacă discuțiile personale dintre președintele american Joe Biden și președintele chinez Xi Jinping vor contribui la dezumflarea tensiunilor sino-americane, summitul de la Bali va fi deschis ușa pentru remodelarea relațiilor internaționale în secolul XXI.
Optimism din partea SUA
Rezultatul alegerilor de la jumătatea mandatului din SUA oferă încă un motiv de speranță, întrucât „valul roșu” republican, anticipat pe scară largă, nu s-a materializat. Republicanii nu au reușit să cucerească Senatul și abia au obținut majoritatea în Camera Reprezentanților. La fel ca în 2018 și 2020, fostul președinte Donald Trump și-a ținut din nou partidul în frâu. Majoritatea americanilor nu doresc o revenire la politicile sale izolaționiste „America first”.
Împreună, alegerile parțiale din SUA și summitul de la Bali oferă motive de optimism într-un moment altfel tensionat. Dar vom avea nevoie de mult mai multe progrese în direcția cooperării globale. În cele din urmă, cele mai mari două crize ale noastre – războiul retrograd al Rusiei în Ucraina și schimbările climatice – pot fi depășite doar dacă principalele puteri ale lumii găsesc o modalitate de a lucra împreună.