Maria, fetița adoptată în anul 2020 de Victor Ponta și Daciana Sârbu, a împlinit deja 8 ani în toamna anului trecut. Lucrurile însă nu au fost așa simple la început după cum povestea în urmă cu ceva vreme Daciana Sârbu.
Procedura de adopție n-a fost deloc ușoară
În urmă cu ceva timp, Daciana Sârbu a povestit despre procesul complicat de adopție și cum a reușit să se adapteze maria în noua sa familie.
„Este normal să dureze, pentru că se explică în ce situații poți să te afli. Nu este ușor. Ți se spune tot ce poate fi mai rău, ceea ce este foarte bine, este extraordinar. Mulți nu se așteaptă la ce urmează. Tocmai de aceea există acest proces, există psihologi care te pregătesc pentru adopție înainte de orice. Procesul se finalizează cu acest atestat pe care poți să îl primești sau nu. Experiența celor ce evaluează îi poate duce la concluzia că o familie nu este pregătită și sunt sigură că s-a întâmplat”, a declarat Daciana Sârbu la podcastul lui Mihai Morar.
Ea mărturisește că aveau o dorință foarte clară, să adopte o fetiță, așa cum și-a dorit fiica lor Irina.
„Nu ne-am dorit un copil perfect, nu ne-am dorit o situația ideală. Ne-am dorit să putem oferi iubire pentru că aveam de oferit și trecând prin câte am trecut noi ca familie, nu am considerat că o situație dificilă ar fi fost așa imposibil de dus. Am luat decizia într-un punct în care experiența atâtor ani grei ne-a făcut să spunem că putem duce orice situație chiar dacă îți ia mai mult timp, mai mult efort, chiar dacă trebuie să muncești toată viața să-i corectezi niște lucruri”, a explicat Daciana, în dialogul cu Mihai Morar.
O asemănare mult prea evidentă
Daciana Sârbu mai spune că au ales-o pe Maria pentru seamănă cu Victor Ponta și pentru că a avut un zâmbet molipsitor.
„Când am văzut-o prima dată am spus că este o asemănare mult prea evidentă și îi râdea toată fața. Am zis că e un copil vesel. Le-am și spus că nu vreau să mai vedem pe altcineva. Am găsit un chip comun care radia bucurie și așa este. Este cel mai vesel copil”, a spus ea.
A avut nevoie de o perioadă de adaptare
Maria a avut însă nevoie de o perioadă de adaptare și pentru a trece peste suferințele trăite la casa de copii. Daciana a lăsat să se înțeleagă că a avut o viață extrem de grea și „a trăit în cinci ani când într-o viață de om”.
„Se gândea că am luat-o și unde o ducem. Degeaba îi explici unui copil că eu vin la ora 3 și te iau. Maria își lua ghiozdanul și fugea, după prima oră își făcea bagajul și pleca din clasă pentru că voia acasă. Veneam, discutam la poartă, îi explicam că sunt acolo, că o aștept. E un proces pe care l-a înțeles până la urmă.
Cu trecerea timpului a câștigat mai multă siguranță, a înțeles că acela este căminul ei și că nu mai plecăm nicăieri. A trebuit să îi repet de multe ori lucrul acesta”, a povestit Daciana Sârbu.
