Discuţiile din jurul valoarii actuale a monedei naţionale faţă de principalele valute (euro şi dolar) au ajuns până la vârful Băncii Naţionale. De fapt, guvernatorul BNR Mugur Isărescu a decis să răspundă acuzaţiilor conform cărora leul ar trebui „lăsat să se deprecieze“, concomitent cu o inflaţie mai mare, măsuri care ar rezolva mai toate problemele economice ale României.
Cursul euro/leu, cel mai important pentru economia autohtonă, stagnează în jurul valorii de 4,2 lei/euro de mai bine de cinci ani. Economia românească a crescut (apoi a scăzut) şi inflaţia s-a majorat la rândul ei, dar cursul a rămas stabil. Evident, cu ajutorul BNR, care a intervenit în piaţă când a apărut exces de euro sau exces de lei. Fără intervenţiile BNR, cursul de schimb ar fi înregistrat variaţii mult mai mari, însă nu ar fi mers obligatoriu într-o singură direcţie.
Este adevărat că faţă de cotaţia de acum cinci-şase ani leul s-a depreciat cu doar câteva procente faţă de euro. Dar pe parcurs moneda naţională s-a apreciat cu până la 20% faţă de valuta europeană, pentru ca apoi să se deprecieze cu mai bine de 20%. BNR a cumpărat în perioada 2004 -2007 circa 20 de miliarde de euro din piaţă, bani intraţi cu ocazia investiţiilor, a remiterilor celor care lucrează din străinătate sau a privatizărilor. Şi a tipărit lei. Iar moneda naţională tot s-a apreciat până la 3,1 lei/euro.
Pe plan internaţional se duce, în prezent, o luptă de devalorizare a monedelor naţionale. SUA, China, Japonia, Brazilia sunt printre cele mai vehemente state care iau măsuri pentru deprezecierea monedelor proprii, cu intenţia de a-şi menţine competitivitatea la export.
Problemele au la bază distorsiunea făcută de Federal Reserve, care a dus acum aproape doi ani dobânda de refe-rinţă pentru dolarul american la aproape 0%. Şi a inundat pieţele internaţionale cu dolari tipăriţi, SUA fiind una dintre puţinele state ale lumii care îşi permit să facă aşa ceva, pe piaţă existând cerere pentru monedă. Efectul a fost de depreciere faţă de yen, yuan, euro şi alte valute. Iar statele respective au decis să facă orice pentru deprecierea propriilor lor monede. Fără prea mare succes, cel puţin deocamdată.
Probleme la toate nivelurile economice
Yenul japonez, spre exemplu, a fost „susţinut“ pentru depreciere la finele anului trecut, când ajunsese la un raport de 82,8 yeni/dolar pentru prima dată după 1995. Foarte mult nu a ajutat, deoarece săptămâna trecută a atins un nou minim, la 82,7 yeni/dolar, convingând Banca Japoniei să vândă din nou yeni în piaţă.
O menţiune importantă este că Japonia este o economie bazată puternic şi pe importuri. Iar un yen puternic uşurează povara achitării produselor care intră în ţară. Menţinerea unui echilibru între importuri şi exporturi este însă mai importantă. Ceea ce ne readuce la România. Deprecierea artificială a leului ar putea ajuta exporturile ieftinind forţa de muncă şi produsele exportate. Dar efectele negative ale deprecierii ar fi suportate tot de populaţie. Indiferent dacă ne place sau nu, economia românească este puternic „euroizată“. Inclusiv Dacia vinde maşinile în euro, în funcţie de cursul la zi. Iar creşterea preţurilor se traduce prin inflaţie, a cărei rată anualizată ar fi din nou de două cifre. De asemenea, ar fi bani mai mulţi pentru salarii şi pensii, dar puterea de cumpărare ar scădea. În plus ar fi probleme majore pentru cei care au credite în euro, iar aici nu ne referim la bănci.
„Cursul nu este artificial; am evitat prin intervenţii fluctuaţii excesive, care ar fi trimis semnale negative în toate părţile“, spune Mugur Isărescu, care mai adaugă că Ministerul Finanţelor a avut, în ultimii doi ani, 8 miliarde de euro, care, vândute direct în piaţă, ar fi apreciat moneda naţională.
„Cursul real în acest moment este de peste 4,7 – 4,8 lei pe euro“, crede Dinu Patriciu. Omul de afaceri arată că majoritatea importurilor din România se fac în dolari, nu în euro, iar „faptul că Banca Naţională ţine în mod artificial cursul euro la nivelul actual este greşit.“
În prima zi a lui octombrie, cursul s-a situat la 4,2672 lei pe euro, aceasta fiind rata de schimb la care vor fi achitate în 2011 taxele, impozitele şi accizele exprimate în euro. În condiţiile în care inclusiv statul român percepe taxe şi impozite în funcţie de moneda europeană, este clar că o depreciere masivă va influenţa puterea de cumpărare a populaţiei şi nivelul de trai. Dar nu mai puţin adevărat este că leul rămâne pe un trend lung de depreciere din cauza economiei reale.
