Purtarea măştii de protecţie, triajul epidemiologic şi dezinfectarea mâinilor pentru prevenirea contaminării cu virusul SARS-CoV-2 pe durata stării de alertă sunt obligatorii în cadrul instituţiilor sau autorităţilor publice, dar şi în cazul operatorilor economici, a anunțat ieri Ministerul Sănătăţii.
Expresia „triajul epidemiologic” este chiar cea folosită în mod oficial de către minister și implică, cel puțin semantic, o oarecare cerință de specializare a celui care face triajul epidemiologic, chiar dacă acest triaj presupune o simplă măsurare a temperaturii.
Fără să am nimic cu meseria lor (consider că fiecare job are, prin natura existenței sale, rolul său important și bine definit în cadrul societății), mi se pare, totuși, absurd că cei pe care a picat sarcina de a realiza triajul epidemiologic în cadrul supermarketurilor să fie paznicii.
Da, paznicii de la magazine, oameni trecuți, de obicei, de o anumită vârstă, în mod clar fără un nivel consistent de studii în vreun domeniu, sunt cei puși în situația de a decide dacă ai voie să întri sau nu în magazin. Și nici măcar n-ar fi vorba de intrat în magazin. Acești paznici decid dacă ai un simptom al unei boli de o importanță crucială pentru societate.
Noțiunea de triaj nu implică doar un oarecare grad de implicare, dar și o anumită rigoare a operațiunii. Or, de cele mai multe ori, paznicii magazinelor fac acest triaj doar pentru ca să bifeze că au făcut-o.
Practic, din nou ne-am ales cu o decizie pe care o facem doar ca să ne aflăm în treabă.
Sigur, înțeleg că există o reală problemă de resursă umană. Până la urmă, cine ar fi putut să facă triajul epidemiologic în mii de magazine din România și care să fie și cât de cât avizat? Dar, cu toate astea, absurdul situației rămâne, chiar dacă, până la urmă, asta e realitatea. Paznicii au ajuns să facă și triaj epidemiologic.
