Nunta, care s-a ținut la Țarigrad, este descrisă de germanul Gerhard Cornelius von den Driesch într-o carte publicată la Nurnberg în 1723.

Deși nu a avut loc în țara noastră, nu încape îndoială că obiceiurile lumii fanariote erau la fel cu cele ale boierimii din Principate, date fiind strânsele legături dintre ele. C.J. Karadja considera că descrierea poate fi considerată ca o pagină din istoria noastră culturală.

Serbarea a început cu poezii și cântece rostite de caraghioșii turci, după care cocoanele jucară fel de fel de hore.

Se serveau diferite fructe, dulceață de nuci, prăjituri de portocale, de lămâie, migdale ș.a., apă de trandafir pentru spălarea mâinilor și fumigații de chihlimbar.

La două zile după această serbare avu loc cununia religioasă, oficiată de Patriarh însoțit de 16 mitropoliți.

Cortegiul fu întâmpinat cu muzică turcească.

Un ospăț era pregătit.

În dreapta mirelui luase loc Patriarhul cu suita, iar în stânga fostul Mare-Dragoman al Porții, Alexandru Mavrocordat, prietenii precum și străinii din Misiunile germană și olandeză.

Se dădură șerbeturi, dulceți, fumigații. Artiști profesioniști, printre care erau și bărbați îmbrăcați femeiește, executau jocuri.

În urmă, mireasa se sculă și fu dusă în iatac, unde-și scoase voalurile; căsătoriții se văzură pentru prima dată. Mireasa, cu o coroană de flori și îmbrăcată în haine scumpe, luase loc între femeile ei, frumos împodobite.

Mirele se așeză la dreapta ei și oaspeții fură admiși la rândul lor pentru aducerea darurilor, care fură depozitate la picioarele noilor căsătoriți. La urmă, mirele se întoarse în sufragerie.

Patriarhul cu mitropoliții ocupau mijlocul încăperii. Mireasa, însoțită de femeile ei, intră și ea în odaie, venind cu pași așa de mici și așa de încet încât îi trebuia un sfert de ceas pentru a ajunge până în mijlocul odăii. Ceremonia religioasă a nunții începu.

Inelele fură schimbate și tinerii însurăței băură din același pahar care fu aruncat pe o piatră și spart. După ceremonie, mireasa se întoarse în odaia ei tot așa încet cum venise.

La ospățul ce urmă, bărbații luară loc într-o odaie, iar doamnele în alta. Germanii fură poftiți, o masa deosebită fiind așezată pentru ei.

Citește și Nunta la români în vremea lui Caragea Vodă

Mâncărurile erau pregătite după moda turcească, adică multe feluri, zarzavaturi, pilafuri, carne de miel, prăjituri… Muzica tucească cânta. Danțatori, paiațe, caraghioși distrau pe musafiri, nunta ținând toată noaptea, până a doua zi.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric