În acest context, la 1807 s-a produs un eveniment istoric pe care chiar și cronicarii englezi l-au numit piraterie de stat.
Contrabanda devenise o îndeletnicire onorabilă și foarte profitabilă, iar câteva dintre țările neutre au prosperat de pe urma creșterii prețurilor. Una dintre ele era Danemarca.
Pacea de la Tilsit din 7-9 iulie 1807, semnată între Franța, Prusia și Rusia, a făcut ca Napoleon și împăratul rus Alexandru I să se alieze împotriva britanicilor. Prusacii au fost nevoiți să cedeze mai mult de jumătate din teritoriul lor.
Franța silise Portugalia să coopereze împotriva Angliei, iar Rusia trebuia să constrângă Danemarca să-și unească flotele împotriva britanicilor, spre a da eficiență blocadei.
Fără declarație de război
Prințul moștenitor Frederik care domnea în Danemarca, în numele tatălui său nebun, regele Cristian al VII-lea, avea o atitudine echivocă, lăsând impresia că va da curs propunerii lui Napoleon.
Guvernul britanic a decis să captureze flota daneză pentru a evita căderea ei în mâinile lui Napoleon.
La 1 septembrie 1807, flota britanică a apărut în portul Copenhaga, fără nici o declaraţie de război.
Armata engleză, aflată sub comanda lui Sir Arthur Wellesley, devenit mai târziu Duce de Wellington, a cerut să i se predea imediat întreaga flotă daneză spre a fi ținută ca garanție pe durata războiului franco-britanic.
Danezii, cum era de așteptat, au refuzat, iar din ziua următoare frumoasa capitală a Danemarcei a fost bombardată timp de trei zile.
Jumătate din oraș, inclusiv castele și biserici, a fost prefăcut în ruină. Arsenalele au fost distruse, iar numărul morților ajunsese la 2000 când danezii s-au predat.
Flota daneză a fost dusă în Anglia și ținută, nu numai cât a durat războiul cu Napoleon, ci pentru totdeauna.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
