În general, orice investiţie va face statul poate fi catalogată drept măsură anticriză. Aceasta pare să fie întrebarea cel mai des auzită în ultimul timp: cum ne ajută Guvernul să ieşim din actuala situaţie? Vrem program anticriză, să ne spună Guvernul cum scăpăm de necazuri! Trimiterile se fac la exemplul altor ţări: americanii au alocat sute şi sute de miliarde de dolari şi planifică alocarea a încă 1.200 de miliarde, nemţii au mai anunţat zilele tre
În general, orice investiţie va face statul poate fi catalogată drept măsură anticriză.
Aceasta pare să fie întrebarea cel mai des auzită în ultimul timp: cum ne ajută Guvernul să ieşim din actuala situaţie? Vrem program anticriză, să ne spună Guvernul cum scăpăm de necazuri! Trimiterile se fac la exemplul altor ţări: americanii au alocat sute şi sute de miliarde de dolari şi planifică alocarea a încă 1.200 de miliarde, nemţii au mai anunţat zilele trecute că alocă încă 50 de miliarde de euro; ce facem noi?
Din păcate, noi avem o mică problemă: nu avem banii pe care îi au nemţii şi americanii. În plus, după ce s-a pompat atâta amar de bani în bănci, în industria auto, în companii de asigurare, rezultatele nu prea se văd. Băncile tot nu se îngrămădesc să dea credite, General Motors nu vinde mai multe maşini, iar problemele se acutizează şi sutele de miliarde par să fi dispărut ca ploaia în deşert.
Putem copia astfel de modele? E inutil să ne mai întrebăm, pentru că nu avem banii necesari. Să reducem taxele şi impozitele, spun alţi combatanţi pe frontul crizei. Exemplele similare se găsesc şi ele tot în Vestul bogat. Şi aici avem o problemă: noi am redus taxele în 2005 şi de aceea am avut creştere economică de câteva ori mai mare decât media europeană. Dar când aveam această creştere trebuia să fim chibzuiţi cu toptanul de bani care venea la buget. Nu prea e acelaşi lucru să reduci un impozit de la 40%, să zicem, la 35%, şi alta să încerci să cobori sub 16%.
Deci, bani nu avem să dăm – şi nici nu e indicat s-o facem, efectul fiind mai degrabă pervers -, taxele nu prea le putem reduce. Despre preluarea portofoliilor putrede (credite care nu mai pot fi returnate de persoane fizice sau juridice), la fel, nu prea sunt multe de discutat: nu e tocmai moral să foloseşti banii celor care au fost chibzuiţi pentru a-i salva pe cei imprudenţi! Abordarea poate părea cinică, dar banii publici ar trebui cheltuiţi cu o eficienţă vecină cu cinismul.
Totuşi, ce ar putea face Guvernul? Investiţii în infrastructură este un răspuns cu care mai toată lumea e de acord, dar aceşti bani vor fi smulşi cu dureri de la domeniile care nu sunt obişnuite cu austeritatea. Investiţiile în reabilitarea termică a blocurilor reprezintă o altă cale de a fi ajutat mediul de afaceri prin comenzi de stat.
În general, orice investiţie va face statul poate fi catalogată drept măsură anticriză. Doar majorările de salarii şi pensii nu ne scot din criză; ba chiar ne-ar adânci şi mai mult. Iar cinism? „Generozitatea“ din ultimul timp ne va costa acum mai scump: România va fi mai puternic lovită de criză decât ţările care au fost conduse de guverne cumpătate, care nu şi-au întors buzunarele pe dos pentru a obţine voturi.
Deci cum combate Guvernul criza? Prin investiţii şi prin reduceri de cheltuieli inutile. Acolo unde Guvernul va arăta că este chibzuit şi poate să strângă cureaua, acolo se vor întoarce investitorii privaţi, ei fiind medicamentul împotriva crizei.