Artiștii dau un sens vieților noastre și suflet culturii - atunci de ce ne așteptăm ca artiștii să se chinuie pentru a trăi? Hadi Eldebek lucrează pentru a crea o societate în care artiștii să fie prețuiți prin intermediul unei platforme online care asociază artiștii cu oportunități de subvenții și finanțare - astfel încât ei să se poată concentra pe artă, și nu pe un al doilea job.
Vă prezentăm mai jos discursul susținut de Hadi Eldebek la conferințele TED.com
Vin dintr-o familie cu cinci frați, toți oameni de știință și ingineri. Acum câțiva ani, le-am trimis următorul email: „Dragi frați, sper că sunteți bine. Vă trimit un email ca să vă informez că renunţ la masterul în inginerie pentru a urma o carieră de muzician cu normă întreagă. Tot ce vă cer este să nu vă faceți griji pentru mine.”
Primul frate a răspuns. M-a încurajat, dar a fost puțin sceptic. A spus: „Îţi doresc mult noroc. Vei avea nevoie.”
Cel de-al doilea frate a fost și mai sceptic. A spus: „Nu o face! Aceasta va fi cea mai mare greșeală din viața ta. Găsește o meserie adevărată.”
Ei bine, ceilalți frați au fost atât de entuziasmați de decizia mea, încât nici măcar nu au răspuns.
Știu că scepticismul din partea fraților mei se datorează faptului că le pasă de mine. Erau îngrijorați.Credeau că va fi dificil să reușesc în calitate de artist, că va fi o provocare. Și știți ce? Au avut dreptate. E o adevărată provocare să fii artist cu normă întreagă. Am atât de mulți prieteni care au nevoie de un al doilea job ca plan B pentru a-și plăti facturile, doar că acel plan B uneori devine planul A. Eu și prietenii mei nu suntem singurii care trecem prin asta. Biroul de Recensământ SUA afirmă că doar 10% din absolvenții școlilor de arte ajung să lucreze ca artiști cu normă întreagă. Restul de 90% își schimbă cariera, lucrând în marketing, vânzări, educație și alte domenii.
Dar asta nu este o noutate, corect? Aproape ne așteptăm ca artistul să fie un luptător. Dar de ce ar trebui să avem astfel de așteptări?
Am citit un articol în „Huffington Post” ce spunea că acum patru ani, Uniunea Europeană a început cea mai mare finanțare a artelor din toate timpurile. Europa creativă va oferi 2,4 miliarde de dolari la peste 300 000 de artiști. În schimb, bugetul SUA pentru Fundația noastră Națională pentru Arte,principalul finanțator pentru arte în Statele Unite, este de doar 146 de milioane de dolari. Pentru a pune lucrurile în perspectivă, bugetul SUA doar pentru fanfara militară este aproape dublu decât cel al întregii FNA.
O altă imagine izbitoare vine de la Brendan McMahon pentru „Huffington Post”, care spune că din bugetul de un trilion de dolari alocat cheltuielilor militare și de apărare, dacă măcar 0,05% ar fi alocat artelor, am putea plăti 20 de orchestre sincronice cu normă întreagă, fiecare costând 20 de milioane de dolari, și să dăm altor circa 80 000 de artiști un salariu anual de 50 000 de dolari pe persoană.Dacă asta reprezintă doar 0,05%, imaginați-vă ce ar putea face 1%.
Ştiu că trăim într-o societate capitalistă și că profitul contează foarte mult. Haideți să privim acest lucru din punct de vedere financiar. Industria artelor non-profit din SUA generează mai mult de 166 de miliarde de dolari în activitate economică, angajează 5,7 milioane de persoane și returnează 12,6 miliarde de dolari în venituri fiscale.
Dar este doar un punct de vedere financiar, corect? Cu toții știm că arta reprezintă mult mai mult decât o simplă valoare economică. Arta dă sens vieții. Este spiritul culturii noastre. Aduce oamenii împreună și sprijină creativitatea și coeziunea socială.
Dar dacă arta contribuie atât de mult la economia noastră, atunci de ce continuăm să investim atât de puțin în arte și în artiști? De ce la nivel național, peste 80% din școlile noastre încă se confruntă cu reduceri bugetare în programele educaționale artistice? Ce este dincolo de valoarea artelor și a artiștilor, iar noi nu înțelegem încă?
Cred că sistemul este defectuos și departe de a fi corect, și vreau să ajut la schimbarea acestui fapt.Vreau să trăiesc într-o societate în care artiștii sunt mai prețuiți și au mai mult sprijin cultural si financiar pentru a se putea concentra pe creaţii artistice în loc să fie șoferi Uber sau să accepte joburi corporatiste pe care nu și le doresc Cu toate acestea, există și alte surse de venit pentru artiști. Există fundații private, subvenții și patroni ai artelor care oferă bani, doar că marea majoritate a artiștilor nu știu despre aceste oportunități. Pe de o parte, sunt instituțiile și oamenii cu bani. Pe de altă parte, sunt artiștii care caută finanțare, dar artiștii nu cunosc oamenii cu bani, iar oamenii cu bani, nu știu neapărat despre acești artiști.
De aceea sunt foarte entuziasmat să vă prezint „Grantpa”, o platformă online ce utilizează tehnologia pentru a asocia artiștii cu subvențiile și oportunitățile de finanțare într-un mod ușor, rapid și mai puțin intimidant. Grantpa reprezintă doar un pas spre rezolvarea problemei existente de inegalitate de finanțare, dar trebuie să continuăm să lucrăm împreună pe mai multe fronturi pentru a reevalua felul în care artiștii sunt văzuți în societatea noastră. Ne gândim la artă ca la un lux sau o necesitate?Înțelegem ce se întâmplă în viața de zi cu zi a unui artist sau încă mai credem că artiștii, oricât sunt de chinuiți, sunt fericiți pur și simplu pentru că își urmează pasiunea?
În câțiva ani, vreau să le trimit fraților mei următorul email: „Dragi frați, sper că sunteți bine. Vă trimit acest email ca să vă spun că o duc de minune, la fel ca alte sute de mii de artiști care sunt mai prețuiți din punct de vedere cultural și financiar și au destulă finanțare ca să se poată concentra pe arta lor și să creeze și mai multă. Apreciez sprijinul vostru. Nu aș fi reușit fără voi.”