Hârtia, o parte omniprezentă a vieții de zi cu zi, provine de la egiptenii antici care au folosit papirusul pentru a crea o versiune timpurie a hârtiei pe bază de plante. Cu peste 2.000 de ani în urmă, chinezii au inventat un proces similar cu fabricarea hârtiei, fierbând plantele de cânepă până la obținerea unei pulpe, apoi transformând pulpa într-o foaie și uscând-o.
Bagdad a devenit renumit pentru producția de hârtie
Această metodă a ajuns în vest, la Bagdad, în urmă cu aproximativ 1.400 de ani, unde orașul a devenit renumit pentru producția de hârtie și a început să vândă hârtie și cărți.
Europenii medievali au fabricat hârtie tăind cârpe de in și bumbac, înmuindu-le și tratându-le. Prima fabrică de hârtie din cârpe a ajuns în coloniile europene din America de Nord în 1690. Cu timpul, fabricile de hârtie s-au confruntat cu o penurie de cârpe, astfel încât oamenii s-au orientat către un material mai ieftin și mai abundent – lemnul. Primul ziar american tipărit pe hârtie fabricată din copaci a fost o ediție a Boston Weekly Journal, publicată în ianuarie 1863.
Cum se fabrică hârtia în prezent
În prezent, procesul de fabricare a hârtiei începe cu tăierea copacilor de către pădurari și aducerea lor la fabricile de hârtie. Mașinile taie scoarța, mărunțesc lemnul interior în bucăți mici, iar aceste bucăți sunt fierte pentru a obține o pastă lipicioasă. Cantitatea și modul exact de fierbere a pastei depind de proprietățile produsului final. Fibrele de celuloză, cunoscute sub denumirea de polizaharide liniare, sunt foarte durabile și flexibile, absorb bine apa și rămân puternice, ceea ce le face ideale pentru crearea hârtiei.
După fierbere, celuloza este suspendată în apă, filtrată pe un ecran țesut pentru a forma o foaie, presată pentru a elimina bulgării și apa și pentru a fi uscată. Procesul a fost mecanizat pentru a se desfășura mult mai rapid. Diferitele tipuri și clase de hârtie depind de tipul de celuloză utilizată, de cât de mult a fost bătută sau rafinată celuloza, de ce alte materiale au fost adăugate la celuloza de lemn, de proprietățile la formarea foilor, cum ar fi grosimea, și de tratamentul chimic adăugat la sfârșitul procesului, scrie livescience.com