Astfel, CNAS  decontează contravaloarea serviciilor medicale acordate acestora, în baza următoarelor documente:

Cardul European de Asigurări Sociale de Sănătate / Certificat provizoriu de înlocuire ( CIP) – asigură decontarea contravalorii serviciilor medicale devenite necesare pe perioada şederii temporare, la nivelul tarifelor din statul membru în care au fost acordate serviciile respective; decontarea se face între instituţiile competente din cele două state membre ale UE/Europa de Sud-Est/Elveţia.
   
Formularul E112 sau documentul portabil S2 – asigură decontarea contravalorii serviciilor medicale, acordate cu autorizarea prealabilă a casei de asigurări de sănătate. Decontarea se face între instituţiile competente din cele două state membre ale UE/Europa de Sud-Est/Elveţia, respectiv statul de reşedinţă şi statul în care s-a acordat tratamentul planificat, la nivelul tarifelor din statul în care s-au acordat serviciile medicale.
   
Regulamentul (CE) 883/2004 şi Directiva 24/ 2011: Asistenţa medicală transfrontalieră (începând cu 25 octombrie 2013) – reglementează rambursarea contravalorii serviciilor medicale acordate fără autorizarea prealabilă a casei de asigurări de sănătate, care se realizează la nivelul tarifelor din România prevăzute în actele normative în vigoare la data efectuării plăţii serviciilor de către persoana asigurată.