Copilul nu trebuie fortat intr-o directie sau alta, el fiind singurul care va poate spune ce este cel mai bine pentru el.
Este important sa-i asigurati copilului si o educatie suplimentara, alternativa, pe langa cea institutionalizata. Indiferent ca este vorba de un program educational artisitic sau sportiv, in functie de inclinatiile manifestate de copil, acesta trebuie sa vina atat ca o alternativa a petrecerii timpului liber, cat si ca o cercetare si testare a aptitudinilor copilului. Este de preferat sa se opteze pentru un cerc, club si nu pentru un meditator particular. Aceasta forma de invatare, in grupuri de cinci-sapte copii, este foarte eficienta, atat din punct de vedere didactic, cat si al puterii de socializare.
Din pacate, nu exista suficiente centre culturale sau sportive, iar in unele cazuri lipsesc chiar cu desavarsire. Pentru a gasi un profesor de vioara, de pian sau de chitara, cel mai bine intrebati la Conservator. Daca ati ales limbile straine, initierea in calculator sau dansul artisitic, puteti cauta in anunturile de mica publicitate, iar pentru ativitatile sportive puteti apela la cluburile sportive din apropiere.
Ce spun expertii?
Este foarte important momentul in care ati ales sa indreptati copilul intr-o directie sau alta, si pentru asta trebuie sa observati foarte bine inclinatiile si posibilitatile fizice sau cerebrale ale acestuia. In aceeasi masura, trebuie sa tineti cont si de ce-i place copilului. El are nevoie de libertatea de a alege. Sa faca ceea ce ii place, aceasta este garantia reusitei.
Specialistii din strainatate au stabilit un grafic al programelor educationale alternative raportate la varsta copilului. Indiferent ca se pune problema unei activitati de performanta sau doar de intretinere, de petrecere a timpului liber, ele trebuie incepute la o anumita varsta. Cel mai devreme pot incepe lectiile de schi sau patinaj, la numai trei ani, iar copilul se poate sui pe bicicleta si merge la cursuri de balet de la patru ani. Incepand cu varsta de cinci ani, copii pot frecventa cursuri de inot, dans sau chiar si baschet. Se pot sui pe ponei, invata primele miscari de judo sau se pot juca cu mingea de fotbal de la sase ani. La sapte ani deja pot opta pentru gimnastica artistica, pot fi inscrisi la tenis de camp sau de masa, la karate, la volei sau badminton. Cei de opt ani pot practica dansul clasic, scrima, fotbalul, luptele libere, cei mai viteji hocheiul, chiar si boxul. La noua ani, handbalul, echitatia, kartingul sau rugbiul, iar intre 10 si 11 ani copiii se pot inscrie la caiac-canoe, la atletism, la patinaj viteza si, de ce nu, pot fi initiati in surf. Primele lectii de polo se pot lua de la 13 ani, iar la 14 ani, pot deja sa patrunda tainele artelor martiale.
Dar nu se poate face un program educational universal aplicabil tuturor copiilor. Fiecare copil este unic in felul sau si fiecare copil poate manifesta diferite inclinatii, artistice sau sportive, la varste diferite. Presedintele As. Reninco si conf. univ. dr. la Facultatea de Psihologie, Ecaterina Vrasmas, considera ca „fiecare copil are ritmul lui de dezvoltare, aptitudinile si posibilitatile lui. Ca parinte, trebuie sa-ti cunosti foarte bine copilul, sa stii pana unde il poti stimula sau forta. A obliga un copil, care are inclinatii catre muzica, sa mearga la inot poate avea efecte negative, care-i vor marca toata viata.”
Ecaterina Vrasmas, conferentiar universitar doctor la Facultatea Dd Psihologie si Stiinte Educationale
„Copilul trebuie, inainte de toate, sa fie lasat sa se joace liber. Primul lucru pe care trebuie sa-l spunem tuturor parintilor este ca toti copiii trebuie sa se joace. Prin joc, copilul se cunoaste pe sine si poate cunoaste realitatea inconjuratoare. Deci, isi poate dezvolta si descoperi aptitudinile. Pe masura insa ce acest joc devine tot mai important pentru el, parintele isi poate da seama ce-i place si ce nu-i place copilului. Fiecare parinte are obligatia sa se gandeasca ca un copil trebuie sa se dezvolte atat din punct de vedere intelectual, cat si psiho-motric. Parintii trebuie sa-i invete incet, incet pe copii sa se joace, inainte de a se gandi sa apeleze la un program particular, pentru ca de la parintele lui, copilul invata cel mai bine. Daca ii cumperi o jucarie, trebuie sa-i arati si cum sa o foloseasca. Copilul trebuie lasat sa se joace si sa se identifice cu ce vrea el. Evident ca orice copil vrea sa devina ceea ce i se pare lui mai spectaculos. Aici intervine rolul parintelui. Nu este bine sa-i interzica un anumit model, ci trebuie sa-i propuna si sa-i ofere alte modele mai bune.”
