Pentru a putea reda imagini 3D este absolut necesar ca scenele să fie filmate cu două camere 3D plasate în două locuri diferite, în acelaşi timp şi la câţiva centrimetri distanţă. De aceea, sunt necesare camere 3D speciale, iar filmul trebuie creat în standard 3D încă de la început, aceasta fiind explicaţia faptului că există atât de puţine filme 3D disponibile pe piaţă.
O dată ce imaginile sunt captate din două locuri diferite, este necesar ca imaginile filmate în partea stângă să ajungă la ochiul stâng, iar imaginile din partea dreaptă la ochiul drept al telespectatorului. Apoi, creierul reconstituite imaginea 3D ca şi cum telespectatorul ar privi scena originală. Provocarea pentru tehnologie este livrarea a două imaginii distincte în acelaşi timp.
În acest moment există trei tehnologii 3D folosite: in cinematografe, pe televizoare 3D destinate consumatorilor şi display-uri 3D destinate urzului profesional.
Prima foloseşte imagini polarizate, ambele imagini sunt redate în acelaşi timp, dar cu polarizarea luminii diferită. Privitorul poartă ochelari pasivi. Această tehnologie este folosită în principal în cinematografe, pentru că are un unghi îngust de vizionare.
Tehnologia 3D folosită la televizoarele Philips destinate consumatorilor, este suportată şi de formatul Blu-ray 3D şi se bazează pe alternarea rapidă a imaginilor din stânga şi din dreapta. Şi această tehnologie obligă consumatorul să poarte ochelari, dar aceştia oferă un unghi de vizionare mult mai larg, ceea ce face posibilă experienţa 3D pentru mai mulţi oameni, în propria casă.
Ochelarii trebuie să fie activi (cu propria sursă de energie furnizată de baterii) şi complet sincronizaţi cu ecranul, pentru că aceştia trebuie să obtureze vederea ochiului drept când este afişată imaginea pentru ochiul stâng şi în câteva milisecunde să obtureze vederea ochiului stâng, dezobturând vederea ochiului drept, pentru că următoarea imagine este destinată numai ochiului drept. Dacă aceasta alternare a imaginilor se petrece de cel puţin 48 de ori pe secundă, creierul uman va percepe imaginile ca fiind redate în acelaşi timp şi va crea experienţa 3D.
La nivelul percepţiei, luminozitatea imaginii şi rata de împrospătare scad cu 50% în cazul utilizării conţinutului 3D. Aceasta înseamnă că pe un televizor cu 100 Hz, experienţa 3D este percepută ca pe unul cu 50 Hz, scintilaţiile fiind astfel mult mai vizibile pentru privitor. De aceea, Philips a dotat cu tehnologie 3D numai televizoarele cu 200 Hz (seria 8000) şi 400 Hz (seria 9000 şi Cinema 21:9 Platinium), care redau o experienţă 3D din punct de vedere a luminozităţii imaginii şi ratei de împrospătare similară televizoarelor cu 100 Hz, respectiv 200 Hz. De asemenea, televizoarele Philips Full HD 3D Ready sunt dotate cu tehnologie LED (seriile 8000 şi 9000) ceea ce înseamnă o luminozitate mai bună şi mai puţine scintilaţii pentru ochii telespectatorilor.
Cea de-a treia tehnologie 3D folosită la display-urile profesionale se bazează pe un sistem autostereoscopic, fiind, în prezent, cea mai avansată, dar şi cea mai scumpă tehnologie 3D.
Tehnologia foloseşte un principiu similar cu cel al cărţilor poştale 3D. Imaginile 3D se realizează printr-un sistem patentat format din lentile lenticulare asamblate în partea superioară a panoului LCD care proiectează imagini diferite pentru ochiul stâng şi drept, în acelaşi timp, din unghiuri de vizionare diferite. Pentru experienţa 3D nu este nevoie de ochelari, fiind posibilă pentru mai mulţi privitori în acelaşi timp. Din păcate, construcţia acestui tip de monitor este foarte scumpă.
SURSA: Phillips
