În lupta împotriva Rusiei, armata ucraineană folosește mai multă muniție decât poate produce. NATO a cerut statelor membre să coordoneze și să pregătească cât mai curând posibil noi contracte de aprovizionare, în timp ce companiile producătoare de muniții trebuie să-şi sporească capacitățile de producție.

Dar toate aceste lucruri sunt atât de simplu de implementat? Ce poate face NATO pentru a răspunde cererii crescute de muniție?

Metoda de gestionare a producției de arme și muniție

Atât armele, cât și munițiile sunt produse de industriile de apărare în baza comenzilor plasate de guverne. Țările NATO se angajează să furnizeze alianței militare o anumită cantitate de arme și muniție. Însă aceste cote sunt obligatorii doar din punct de vedere politic (nu şi din punct de vedere juridic), aşa cum explicat pentru Euronews fostul secretar general adjunct al NATO, Jamie Shea.

Chiar înainte de războiul din Ucraina, membrii Alianței Atlantice trebuiau să aibă la îndemână o cantitate de muniţie care să ajungă o lună. Până la invazia rusă din februarie anul trecut nu s-a dezvăluit însă niciodată că există țări scare unt complet incapabile să îndeplinească cotele NATO.

Multe țări au investit mai mult în dezvoltarea de noi tehnologii pe timp de pace decât în ​​producerea de muniție pentru sistemele de arme pe care le dețin deja. De aceea Jamie Shea crede că ar putea dura ceva timp pentru a obține toată muniția necesară.

Industria germană de apărare se confruntă cu întârzieri

Dr. Hans Christoph Atzpodien, director general al Asociației Germane a Industriei de Apărare și Securitate (BDSV) a declarat pentru Euronews că, deși consumul de muniție depășește ritmul actual de producție, punând presiune asupra politicii de apărare, industria ar fi deja capabilă să producă capacitatea necesară. „Industria a făcut plăți în avans”, a spus
Atzpodien.

În decembrie anul trecut, contractorul de apărare Rheinmetall şi-a anunțat intenţia de a construi noi unități de producție de muniție în Germania. Iar acum, potrivit ministrului german al apărării, Boris Pistorius, a fost semnat și contractul de bază pentru producția de muniție „Ghepard”.

Cu toate acestea, în majoritatea cazurilor lipsesc aceste ordine oficiale a spus șeful BDSV, descriind situația din punctul de vedere al industriei de apărare. „Avem nevoie de comenzi care să permită o mai bună planificare pe perioade mai lungi și să creeze oportunități pentru o rentabilitate mai mare a investiției”.

Multe țări și-au redus armata după Războiul Rece

După Războiul Rece, bugetele globale de apărare au scăzut și tot mai multe țări și-au redus armata. Pentru a răspunde într-un mod mai flexibil la cererea de arme și muniție și pentru că era mai ieftin și mai sigur, stocurile au fost păstrate la nivel național.

Un scenariu, care se schimbă încet, a explicat Shea, citând exemplele de redistribuire permanentă a trupelor americane în Polonia, a forțelor NATO în Marea Neagră și redeschiderea bazei militare britanice de la Sennelager.

„Nu este bine să se trimită tancuri în Europa de Est dacă nu se trimit şi muniții în același timp”, a spus el.

Cum plănuiește UE să coordoneze producția de muniție

Similar cu achiziționarea în comun a vaccinurilor Covid-19, președintele Comisiei Europene, Ursula Von Der Leyen, și șeful UE pentru politică externă, Josep Borell, au propus controlul achizițiilor de muniție pentru țările membre UE.

Ideea în sine are sens, a subliniat Shea, „cu cât contractul este mai mare, cu atât prețul pe care îl poți cere este mai mic”. Numai că acest proces ar dura mult timp din cauza etapelor de validare la nivel european, potrivit euronews.com.

Un alt obstacol, spune el, îl reprezintă diferitele sisteme de arme cu care operează țările europene: 176 de sisteme diferite, dintre care majoritatea folosesc muniție diferită.

„Până când nu vom avea 176 de sisteme de arme diferite, comparativ cu doar aproximativ 35 din Statele Unite, nu vom putea avea nici un fel de mega-standardizare pentru un anumit tip sau calibru de gloanțe”, a adăugat Shea.

Care este soluția?

E nevoie de timp. Țările NATO nu pot găsi „peste noapte” o soluție pentru a produce suficiente muniții pentru propriile lor provizii și pentru nevoile forțelor ucrainen, a spus fostul oficial NATO.

Asta pentru că, în primul rând, industria nu poate răspunde atât de repede la cerere, fiind nevoită să angajeze personal și să extindă instalațiile de producție. Pe de altă parte, lanțurile globale de aprovizionare perturbate afectează și componente precum electronicele, sau explozivii necesari pentru fabricarea munițiilor.

Potrivit lui Jamie Shea, cheia achiziției rapide de muniție ar consta într-o soluție provizorie: NATO a început deja să se sprijine pe țări din afara Europei, țări care folosesc echipament militar occidental, pentru a cumpăra de la acestea muniția (evident, europeană).

În plus, industria ar putea anula sau amâna contractele cu clienții pentru a se concentra pe producția de muniții. Jens Stoltenberg a călătorit recent în Coreea de Sud și Japonia pentru a cere muniție occidentală pentru Ucraina. Context în care Secretarul general NATO a vorbit și despre „războiul logistic sau cursa contra cronometru”, pentru că Rusia face același lucru ca şi Alianța.

Totuși, a adăugat Shea, NATO trebuie să fie rapidă, pentru că munițiile joacă un rol important în război: „Ucrainenii vor avea nevoie de mai multe arme pentru a contracara ofensiva rusă și de o bună aprovizionare, dacă vor să lanseze singuri o ofensivă”.