O mai veche tema a revenit acum in discutie : ce impozite sa aplicam atunci cand avem de-a face cu o avere care nu poate fi justificata. E o tema cu lipici la popor. Multi oameni vad in aparitia unei legi care sa mai recupereze ceva din ce s-a furat un act de dreptate. Discutia e in toi: sa punem impozit de 16%, ca si cum ar fi agonisit din salariu? Ba nu, zice altul, 50, sa se simta! Nici 90% nu este un procentaj de lepadat, mai ales ca vorbim de averi furate, sau, ma rog, prezumam ca
O mai veche tema a revenit acum in discutie : ce impozite sa aplicam atunci cand avem de-a face cu o avere care nu poate fi justificata. E o tema cu lipici la popor. Multi oameni vad in aparitia unei legi care sa mai recupereze ceva din ce s-a furat un act de dreptate. Discutia e in toi: sa punem impozit de 16%, ca si cum ar fi agonisit din salariu? Ba nu, zice altul, 50, sa se simta! Nici 90% nu este un procentaj de lepadat, mai ales ca vorbim de averi furate, sau, ma rog, prezumam ca au fost furate.
Dupa parerea mea, cu riscul de a-i dezamagi pe unii, o astfel de lege mi se pare inaplicabila. Sa incercam sa ne imaginam cum s-ar putea aplica o astfel de lege a ilicitului.
Consideram ca avem de-a face cu un bugetar care a avut toata viata leafa de la stat, in schimb casele, masinile si conturile i-au crescut ca Fat-Frumos. Ce facem, il punem sa ne arate toti fluturasii de salariu si toate bonurile pentru cele agonisite? Daca am avea de-a face cu un politician nesuferit am fi tentati sa spunem ca asa ar trebui sa facem, sa-i numaram ouale pana la a cincea generatie. Un principiu fundamental de drept spune ca averea are un caracter licit prezumat. Altfel spus, nimeni nu trebuie sa demonstreze ca NU a furat, ci organele statului trebuie sa dovedeasca furtul. Ceea ce ar putea constitui un fel de “persecutie pozitiva”, ca sa zic asa, adica un fel de “macar sa-l chinuim, fir-ar mama lui”, in cazul unor personaje vadit necinstite, s-ar intoarce si impotriva multor oameni cinstiti, dar nu prea iubiti de vecini.
Sa admitem ca avem de-a face cu un personaj necinstit si ceea ce poate dovedi el ca venituri este departe de averea acumulata. Las la o parte faptul ca vom putea vorbi doar de partea vizibila a averii, case si masini, pe cand conturile din Elvetia vor ramane discret in umbra, chiar daca acolo s-ar afla grosul hotiilor. Ce facem, ii spunem individului “uite, pentru 80% din casa asta si pentru 50% din masina trebuie sa datorezi statului un impozit de X% ?” Pai, daca avem dovezi ca averea a fost dobandita ilicit, ar trebui confiscate cu totul. Altminteri ce facem, statul vrea sa fie si el partas la o hotie si-i cere hotului un tribut pentru a-l onorabiliza si pentru a-i spala averea dobandita prin furt ? Pentru ca asta ar parea sa fie logica unei astfel de legi.
Averea nu poate fi, in acelasi timp, si dobandita cinstit si furata. Nu merge putin gravida! Daca e hotie, trebuie dovedita si confiscat ce s-a furat, daca nu, nu ! Alminteri, o idee generoasa, de a-i pune sa plateasca pe cei care au furat, se va transforma intr-o intrecere la delatiune (toti avem un vecin pe care nu-l suferim si care ni se pare cam bogat!), care nu-i va afecta pe adevaratii hoti, carora nu li se va cere sa justifice ceea ce nu se vede, cum ar fi contul din Elvetia.
“Pai, daca avem dovezi ca averea a fost dobandita ilicit, ar trebui confiscate cu totul.”