Mulţi români care şi-au cumpărat case pe credit în perioada de boom au rămas „captivi“ ai dobânzilor mari, din cauza deprecierii garanţiilor. Băncile nu se străduiesc aproape de loc să găsească soluţii pentru a-i ajuta, ascunzându-se în spatele normelor BNR.
Florin V., un avocat în vârstă de 30 de ani, a contractat în septembrie 2008 un credit ipotecar de peste 78.000 euro pentru achiziţia unui apartament de două camere, situat într-o zonă bună, cu metrou şi supermarketuri în apropiere. Creditul a fost contractat de la o bancă de top din România, care a avut grijă să fie „extrem de transparentă“ cu clientul, fără a-i preciza după ce formulă va varia dobânda (în primul an şi jumătate fusese fixă). Cazul său este prezentat în tabel (Client B).
Nici după adaptarea la prevederile Ordonanţei nr. 50/2010, banca nu i-a prezentat o formulă de calcul pentru dobândă, spunându-i doar că aceasta e raportată la fluctuaţiile indicelui de referinţă Euribor la 6 luni. Privind ofertele din piaţă din ultimii doi ani, Florin a observat că dobânda pe care o plăteşte este cu mai mult de două puncte peste cele din ofertele noi. Astfel, el a solicitat de mai multe ori băncii o reducere de dobândă, însă fără sorţi de izbândă, de fiecare dată fiind întâmpinat cu mesajul că este „blocat în garanţie“.
În prezent, el plăteşte o rată de 666 euro, conform dobânzii care a ajuns la 9,34%, cu peste 3 puncte procentuale mai mare decât cele mai bune dobânzi din piaţă. Practic, achită o rată cu peste 35% mai mare decât cele din noile oferte, şi asta doar din cauză că nu se poate refinanţa la altă bancă, neavând garanţii suficiente. Iar banca „trage“ pe el, deşi este un client model, neavând nicio întârziere la plată. Soldul creditului a ajuns la 76.700 euro, dar apartamentul său nu mai valorează decât 60.000 euro.
Reguli noi, greutăţi suplimentare
Într-o situaţie similară cu a lui Florin, poate chiar cu mult mai gravă, se află destui români, o bună parte dintre aceştia riscând să intre în incapacitate de plată din cauza costurilor ridicate.
Ascunzându-se în spatele normelor prudenţiale ale BNR, majoritatea băncilor spun că nu pot ajuta aceşti clienţi decât dacă aduc garanţii suplimentare. Mai mult, noul regulament al BNR, în loc să flexibilizeze piaţa, mai mult a blocat-o, coborând gradul de îndatorare. Suma pentru care se califică ei acum e mult mai mică decât soldul creditelor şi rămân prizonieri în aceste împrumuturi sau, în cazuri disperate, ajung pe la cămătari.
Şi totuşi unele bănci nu sunt chiar impasibile şi nu se cramponează în normele BNR atunci când văd că le pot pleca din clienţii buni. Spre exemplu, atunci când clienţii „captivi“ reuşesc să găsească garanţii suplimentare şi să obţină refinanţare de la alte bănci, imediat sunt contraofertaţi de banca lor, chiar fără a li se solicita completarea garanţiilor. Vă întrebaţi cum este posibil? Prin modificarea actului adiţional, în acest fel nefiind nevoie de reevaluarea ipotecii care ar arăta dezastruos, adică prin eludarea normelor BNR.
Aşa este cazul lui Mihaelei D. (vezi tabel – Client C) care, deşi „blocată în garanţie“, a obţinut scăderea dobânzii cu 3,5 puncte procentuale. Ea contractase, în 2008, un credit ipotecar de 74.000 euro, pentru care dobânda ajunsese la începutul anului la 9,8%. Casa cu care garantase valora, la finele anului trecut, 52.000 euro. Văzând că banca nu îi oferă nicio reducere de dobândă, a mers să se refinanţeze la altă bancă, unde i s-a solicitat completarea garanţiei. Aducând şi casa mamei ca garanţie, Mihaela a obţinut o scrisoare de refinanţare, cu dobândă de 6,1%. Mergând acum cu scrisoarea de refinanţare la prima bancă, ea a primit imediat o contraofertă cu 6,3% dobândă, dar fără a i se solicita garanţia suplimentară. Doar prin modificarea actului adiţional la contract.
Ceea ce nu înţeleg băncile sau nu vor să înţeleagă este că aceşti clienţi blocaţi în garanţii pe dobânzi mari, dar care plătesc la timp, au un profil de risc extrem de scăzut. În condiţiile în care garanţiile valorează cu mult mai puţin decât valoarea creditului, dacă aceşti clienţi ar fi fost educaţi, aşa cum vor băncile, le-ar fi predat de mult cheile de la locuinţă. De aceea, o dezbatere transparentă şi ancorată în realitatea crudă e necesară până când nu e prea târziu.
30% este scăderea ratei lunare de plată pe care o pot obţine de la bancă clienţii buni, chiar dacă nu au garanţii suficiente.