Autoritatea Naţională pentru Reglementare în Energie (ANRE) vrea să creeze un cadru unitar al pieţelor de energie electrică şi gaze naturale în ceea ce priveşte procedura schimbării furnizorului, mai ales că, din 2017, ambele pieţe ar putea fi 100% liberalizate. Astfel, în cadrul pieţei libere, fiecare consumator are dreptul de a-şi alege furnizorul, pe baza ofertelor comparate. Deja, în piaţa de electricitate au început bătăliile pentru atragere vechilor consumatori captivi, iar ofertele cu care vin furnizorii ce vor să activeze pe piaţa consumatorilor casnici sunt din ce în ce mai tentante, la preţuri cu până la 20% mai mici decât ce oferă furnizorul de ultimă instanţă, Enel, Electrica, CEZ sau E.ON. Cum, din aprilie, piaţa de gaze a consumatorilor casnici va fi, cel mai probabil, liberalizată complet, este de aşteptat ca aceeaşi bătălie pentru clienţi noi să se desfăşoare şi aici.
Procesul de schimbare a furnizorului de gaze naturale conţine etapele colectării informaţiilor necesare pentru iniţierea schimbării efective a furnizorului, schimbarea efectivă a furnizorului şi regularizarea tuturor obligaţiilor de plată după schimbarea efectivă a furnizorului.
Pentru fundamentarea deciziei de a schimba furnizorul, trebuie să faceţi comparaţii de preţ, dar şi de clauze. Nu întotdeauna preţul ar trebui să fie unicul criteriu pe baza căruia să vă fumdamentaţi o astfel de decizie. Clauzele contractuale sunt de asemenea importante. Spre exemplu, termenul de la scadenţa ultimei facturi la care vi se sistează funrizarea gazelor este foarte important. Modalităţile de plată sunt iarăşi importante, ca şi durata contractului. Numărul de echipe care se ocupă cu remedierea avariilor este de luat în considerare.
Lista furnizorilor cu licenţă se găseşte pe site-ul ANRE. Unii dintre aceştia au, pe site-urile proprii, oferte valabile pentru consumatorii casnici. Chiar şi cei care nu au aceste oferte sunt obligaţi să le facă oricărui potenţial client care le-ar cere-o.
Schimbarea, pas cu pas
În vederea iniţierei schimbării efective a furnizorului de gaze naturale, clientul final transmite la furnizorul nou un acord de schimbare a furnizorului de gaze naturale. “Prin acest acord, clientul împuterniceşte noul furnizor să solicite operatorului de reţea, fie Distrigaz Sud, fie E.ON, schimbarea efectivă a furnizorului la locul său de consum şi să-i notifice actualului furnizor denunţarea unilaterală a contractului. Furnizorul nou transmite notificarea de denunţare unilaterală a contractului încheiat între clientul final şi furnizorul actual cu respectarea termenului de denunţare prevăzut în contractul respectiv. Încetarea contractului de furnizare prin denunţare unilaterală nu are niciun efect asupra obligaţiilor decurgând din executarea contractului până la momentul încetării acestuia”, se arată în proiectul de ordin al ANRE.
Furnizorul actual nu se poate opune denunţării de către clientul final a contractului în vigoare în cazul în care nu a expirat perioada minimă contractuală şi nici în cazul existenţei unor debite neachitate de clientul final. Cu alte cuvinte, în orice zi şi indiferent dacă înregistraţi debite restante sau nu la factura de gaze, puteţi să vă mutaţi la un alt furnizor. Pentru plata datoriilor, dacă acestea există, proiectul de act normativ prevede o perioadă de 42 de zile de la ruperea contractului. Dacă nu plătiţi, furnizorul actual poate urma căile legale pentru recuperarea banilor, printre care cea mai uzuală este cedarea creanţei unei firme de recuperare.
Chiar dacă se găseşte în acelaşi grup cu furnizorul actual, cum e cazul Distrigaz cu ENGIE şi a E.ON Distribuţie cu E.ON, operatorul de rețea are obligaţia de a acţiona ca un administrator neutru şi a-şi da tot concursul pentru a vă ajuta să vă schimbaţi furnizorul şi trebuie să execute schimbarea efectivă a furnizorului în termen de maxim 21 de zile calendaristice, dar nu în mai puţin de 10 zile lucrătoare de la data primirii unei solicitări valide prin care se iniţiază această schimbare.
Operatorul reţelei mai are obligaţia să citească, în mod gratuit, indexul echipamentului de măsurare de la locul de consum al clientului final de gaze naturale corespunzător datei schimbării efective a furnizorului. Operatorul rețelei este totodată obligat să pună la dispoziţia clientului final câte o copie a procesului-verbal de citire a indicaţiilor echipamentului de măsurare. Din acest moment, vă puteţi considera “trecut” la un alt furnizor, iar noile facturi vor fi plătite în conturile acestuia.
Studiu de caz
Pe siteul ANRE puteți găsi cu ușurință datele de contact ale tuturor titularilor de licenţă de furnizare a gazelor naturale din România, unii dintre aceştia având ofertele-tip pentru casnici.
Vă prezentăm un scurt exemplu pentru a vă edifica între ofertele mai multor furnizori. Să presupunem că sunteţi client al ENGIE. În acest caz, aveţi un preţ al gazului de 131,23 lei/MWh, cu tot cu distribuţie, fără acciză şi TVA. Dacă doriţi să vă mutaţi la un alt furnizor din aria de distribuţie a Distrigaz Sud Reţele, pentru că acesta este singurul pentru toată jumătatea de sud a ţării, atunci, să zicem, aveţi de ales, printre alţii, între Arelco şi Pado Group. Oferta pentru casnici a Arelco presupune136, 5 lei/MWh, fără TVA şi accize, deci mai scump decât la la ENGIE. În plus, acest furnizor cere să vă estimaţi consumul pe o lună în avans şi să plătiţi 50% din acest consum înainte de data calendaristică de începere a lunii, lucru care nu se întâmplă la ENGIE. Deci, o eventuală schimbare a furnizorului nu are sens. În schimb, Pado Group oferă un preţ de149,34 lei/MWh, cu tot cu acciză, fără TVA, sensibil egal cu cel al ENGIE, cu tot cu acciză. În acest caz, trebuie să verificaţi ce alte clauze în contract impune Pado, ca să vedeţi dacă are sens să vă mutaţi de la ENGIE. Odată cu liberalizarea pieţei şi cu intrarea mai mutor furnizori în lupta pentru atragere de noi clienţi casnici, este de aşteptat ca preţurile să scadă, la fel ca în sectorul energiei electrice.
În România, există un număr de 3,4 milioane de consumatori de gaze, din care 3,2 milioane sunt consumatorii casnici. Piaţa consumatorilor noncasnici este liberalizată încă de anul trecut, adică preţurile se formează în condiţii de piaţă. În aceasă situaţie va ajunge, cel mai probabil, din aprilie 2017, şi piaţa consumatorilor casnici, potrivit estimărilor făcute de Ministerul Energiei şi ANRE. Consumul mediu anual al unei gospodării este de circa 900 de metri cubi, ceea ce, la un preţ mediu, cu toate taxele şi tarifele incluse, de 1,5 lei pe metru cub ar însemna o factură anuală de aproximativ 1.400 de lei.
Din cei 3,2 milioane de clienţi casnici de gaze din România, cea mai mare parte sunt arondaţi celor doi mari furnizori, ENGIE şi E.ON. Din 2017, în condiţiile în care piaţa va fi liberalizată, este de aşteptat ca mulţi dintre aceşti consumatori “captivi” să migreze către un alt furnizor, în condiţiile în care acesta oferă condiţii contractuale mai bune. Aşa se întâmplă acum pe piaţa de electricitate, liberalizată în proporţie de 70%, şi aşa s-a întâmplat, potrivit datelor ANRE, odată cu liberalizarea, şi pe piaţa consumatorilor de gaze noncasnici.
