Codul de procedură fiscală (CPF) precizează că interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului, așa cum este exprimată în lege. Ce se întâmplă însă în cazurile în care legea nu este clară sau nu acoperă anumite situații particulare întâlnite în activitatea unei societăți?
CPF prevede că organele fiscale au un rol activ în îndrumarea contribuabililor prin furnizarea de servicii menite să le faciliteze acestora îndeplinirea obligaţiilor, precum și prin acțiuni de educare în domeniul fiscal. Totuși, în unele situații nici chiar inspectorii ANAF nu cunosc răspunsul. Ce opțiuni are contribuabilul în acest caz? Poate cel mai bun răspuns: solicită un punct de vedere din partea legiuitorului, și anume din partea direcțiilor de legislație din cadrul Ministerului Finanțelor. Pare simplu, însă de multe ori acest proces se dovedește anevoios.
Termenul legal în care autoritățile trebuie să răspundă este de 30 de zile din data în care se depune solicitarea. În practică însă, întârzierile depășesc chiar și un an, motivația invocată fiind insuficiența personalului și volumul mare de solicitări. Totuși, în anumite situații, răspunsurile sosesc cu repeziciune (chiar în mai puțin de 30 de zile), lucru ce dă naștere unor situații arbitrare ce aduc în discuție transparența de care dă dovadă ministerul în privința criteriilor de selecție. În cazul răspunsurilor întârziate, activitatea companiilor este afectată.
Ele fie sunt forțate să adopte anumite măsuri care pot fi neconforme cu spiritul legii, fie să întârzie implementarea acestora, pierzând astfel oportunități și resurse. În primul caz, companiile riscă să plătească amenzi și penalități semnificative, care le pot periclita chiar existența. În cazul în care nu se obține un răspuns în termenul legal, se poate întocmi o scrisoare de revenire, prin care să se solicite răspuns la scrisoarea ini­țială. Desigur, și aici răspunsul poate întârzia să apară sau poate fi lipsit de importanță, în sensul că se menționează că solicitarea va primi răspuns în cel mai scurt timp posibil. Pentru impulsionarea eficienței departamentelor sale, Ministerul Finanțelor ar putea extinde procedura aprobării tacite.
Aceasta este, deocamdată, aplicabilă doar în cazul solicitării anumitor autorizații și prevede că, în cazul în care autoritatea competentă nu răspunde în termenul legal, se va considera că aceasta a aprobat în mod tacit cererea (dacă se îndeplinesc niște condiții, iar solicitarea este posibil validă). Exercitarea unui rol real și prompt de îndrumare din partea autorităților fiscale ar fi o pârghie utilă agenților economici și ar duce la îmbunătățirea sistemului fiscal. Mai mult, implementarea unei proceduri în acest sens s-ar putea face de către Ministerul Finanțelor cu resurse minime.
Vlad Boeriu, manager Deloitte