Cum ne alegem pensia privată

Milioane de angajaţi trebuie să decidă, în perioada următoare, cui vor încredinţa banii din care îşi vor asigura venituri suplimentare după pensionare. Între zeci de oferte, alegerea nu e uşoară. Nimănui nu-i place să vorbească despre bătrâneţe şi, cu atât mai mult, să se închipuie ajuns la vârsta părinţilor sau bunicilor. Bătrâneţea a devenit însă principala temă de discuţie, în ultima perioadă, la televiziune, la radio, în presa scrisă şi chiar pe s

Milioane de angajaţi trebuie să decidă, în perioada următoare, cui vor încredinţa banii din care îşi vor asigura venituri suplimentare după pensionare. Între zeci de oferte, alegerea nu e uşoară.

Nimănui nu-i place să vorbească despre bătrâneţe şi, cu atât mai mult, să se închipuie ajuns la vârsta părinţilor sau bunicilor. Bătrâneţea a devenit însă principala temă de discuţie, în ultima perioadă, la televiziune, la radio, în presa scrisă şi chiar pe stradă, unde sute de panouri publicitare ale administratorilor de fonduri private ne îndeamnă să ne gândim la vârsta pensionării. Cu bugete uriaşe de marketing şi cu o armată de peste 200.000 de agenţi, aceştia încearcă să transforme „subiectul neplăcut de discuţie“ în afacerea pe care o vor conduce în anii următori.

Pentru viitorii pensionari, alegerea nu este simplă. Cu atât mai mult cu cât majoritatea sunt slab informaţi, iar funcţionarea noului sistem este încă ameninţată de câteva probleme. Fondurile private – de pensii facultative şi obligatorii – sunt numeroase, au grade de risc, politici de investiţii şi comisioane diferite. Cei mai tineri de 35 de ani au la dispoziţie doar patru luni de zile să ia o decizie. Pentru ei, transferul unei părţi a contribuţiilor sociale către un fond privat de pensii din Pilonul II este obligatoriu. Dacă nu îşi aleg în acest interval de timp administratorul, vor fi repartizaţi aleatoriu.

La „loteria repartizării“ pot ajunge şi cei care semnează adeziuni la mai multe fonduri. Cum soluţia „primul venit, primul servit“ nu a fost oficial agreată, astfel încât să rămână valabilă doar prima adeziune, „nehotărâţii“ riscă să ajungă la fondul ales de calculator. Iar o decizie ulterioară de schimbare a fondului poate fi costisitoare. Mutarea în primii doi ani se „taxează“ cu un comision de transfer de 5% din activul personal, abia după această perioadă putând să fie făcută fără sancţiuni.

Pentru angajaţii cărora le este greu să se orienteze în hăţişul condiţiilor oferite de diferitele fonduri de pensii, alegerea poate fi facilitată cu ajutorul unui consultant. Brokerii de asigurări sunt alternativa „independentă“ la agenţii de asigurare trimişi de administratorii fondurilor să adune clienţi. Ei pot face recomandări în funcţie de profilul clientului, însă ajutorul lor este util mai mult pentru pensiile private facultative. În cazul celor obligatorii, condiţiile sunt strict reglementate prin lege, astfel încât ofertele celor 17 fonduri nu diferă foarte mult. Sfaturile brokerilor vor deveni mult mai utile şi în cazul acestora după câţiva ani, când va exista un istoric al performanţelor fiecăruia. În faza de început, însă, este de aşteptat ca alegerea fondului de pensii private obligatorii să se facă în special în funcţie de notorietatea administratorului, de brandul pe care acesta şi l-a construit pe piaţa internă şi la nivel internaţional.

Condiţii incerte pentru plata beneficiilor

Noile sisteme de pensii continuă să păstreze mai multe necunoscute şi pentru cei care s-au străduit să se informeze. Dacă ştim cu siguranţă cu ce sume vom contribui la fondurile private şi ce comisioane vom plăti, beneficiile pe care le vom primi la bătrâneţe rămân incerte. Ele depind de performanţele viitoare ale administratorilor în gestionarea sumelor atrase, clienţilor fiindu-le garantat doar că nu vor lua înapoi mai puţin decât au depus, minus valoarea comisioanelor. Incerte rămân, deocamdată, şi companiile care vor realiza plata rentelor viagere în momentul în care clienţii vor ajunge la vârsta pensionării, acestea fiind altele decât administratorii fondurilor. Cu ele vom încheia contracte în viitor, iar condiţiile în care vor fi furnizate beneficiile urmează a fi reglementate printru-un nou act normativ.

Înainte de a apuca să schimbe mentalitatea şi obiceiurile de economisire ale românilor, pensiile private au început deja să producă efecte pe piaţa muncii. Pe de o parte, uriaşul efort de recrutare depus de administratorii fondurilor a atras în categoria agenţilor de marketing peste 200.000 de români. Pe de altă parte, poate cea mai importantă influenţă o va avea, pe piaţa muncii, descurajarea muncii la negru, în condiţiile în care angajaţii vor fi interesaţi să nu mai accepte plata salariilor în alte forme decât pe carte de muncă, pentru a putea beneficia de o pensie privată.