Asigurarea pentru creditele comerciale contractate de persoanele juridice reprezintă o asigurare „de risc financiar“. Riscul constă în pierderile pe care companiile le pot suferi atunci când nu încasează banii pentru serviciile prestate sau mărfurile şi bunurile de consum livrate partenerilor de afaceri, în baza unor contracte cu plata la termen. Asigurarea acoperă riscurile de neîncasare la termen a creanţelor aferente mărfurilor sau bunurilor livrate ori serviciilor prestate de la debitori, precum şi pe cele survenite ca urmare a falimentului ori insolvenţei debitorilor. Aceasta se poate încheia atât în cazul în care debitorul este persoană juridică română, cât şi străină. Cum se încheie contractul, ce informaţii sunt necesare pentru analiza riscului asigurat?  

„Clienţii trebuie să declare întreg portofoliul cu debitori (nu numai cei cu referinţe de rău-platnici), portofoliu ce trebuie să fie compus din minimum 3 debitori asigurabili“, a spus pentru Capital Cati Stoican, director general adjunct la compania de intermediere în asigurări Safety Broker. „De asemenea, clienţii vor preciza o limită de credit solicitată pentru fiecare dintre debitori precum şi valoarea cifrei de afaceri estimată (inclusiv TVA-ul, acolo unde se aplică), pentru perioada asigurată aferentă relaţiei cu fiecare dintre debitori“, a explicat Stoican.

Cât ne costă

Ce costuri implică pentru client analiza riscului asigurat? În general se percepe o taxă de analiza a bonităţii debitorului, cuprinsă între 35 şi 45 de euro. Taxa poate urca în funcţie de ţara din care provine debitorul. Prima minimă pentru o astfel de poliţă se cifrează la 5.000 de euro.

Ce condiţii pune asigurătorul şi ce despăgubiri acordă?

Termenele de plată dintre clienţii asiguraţi şi debitorii lor, acceptate de asigurător, sunt de maxim 180 de zile, contorizate de la data scadenţei facturilor. Asigurătorii pot oferi despăgubiri în proporţii cuprinse între 70% şi 90% din limita de credit agreată cu asiguratul, iar în anumite situaţii fără a se depăşi de 25 de ori prima pe care clientul a achitat-o asigurătorului.

De ce „scârţâie“ businessul

Ce companii de asigurare vând poliţe pentru acest risc?

„Din păcate, în România acest risc este preluat în principal doar de 3 asigurători: Euler Hermes, Coface şi Exim Asig“, a afirmat Cati Stoican de la Safety Broker. Ea a menţionat că până la sfârşitul anului trecut, se putea încheia separat şi asigurare pentru riscul de neplată la mai mulţi asigurători. Acesta era procedeul prin care se putea asigura debitorul în cazul contractelor cu plata la termen. Situaţia incertă din punct de vedere financiar a firmelor care erau analizate i-a determinat însă pe asigurătorii care aveau acest produs în portofoliu să retragă produsul de pe piaţă.

Ca soluţii au mai rămas scrisorile de garanţie bancară sau biletele de ordin şi filele CEC avalizate. Companiile de producţie, servicii, distribuţie etc manifestă un interes în creştere pentru acest tip de asigurare. Totuşi, business-ul nu prea înfloreşte din cauza bugetelor reduse alocate poliţelor şi criteriilor cerute (prima minimă, cifra de afaceri minimă asigurabilă, situaţia financiară a debitorilor, termenele de plată din contracte). Astfel, numai 10% din solicitări se transformă în poliţe.

Ce acoperă asigurarea

Compania Exim Asig acordă asigurări de credite structurate pe două categorii: pentru riscul de plată la extern şi pentru riscul de plată la intern.Procedura vizează situaţiile când cumpărătorul nu îşi achită, la scadenţele stabilite, contravaloarea livrărilor efectuate prin contractul comercial, se arată pe site-ul companiei.

Sunt acoperite, în perioadele pre şi post-livrare, riscurile comerciale, iar pentru categoria „extern“, şi cele politice. De regulă, se asigură 80% din limita de credit acordată unui cumpărător, adică din valoarea creanţelor pe care furnizorul le are de încasat de la clientul extern. Asigurarea riscului de neplată se poate încheia pentru o perioadă de maximum 360 de zile.

 

Când apare riscul

Riscul asigurat apare la producerea a cel puţin unul din evenimentele de mai jos:

 

  • Creanţele sunt neachitate integral sau parţial după expirarea termenului prevăzut în poliţă
     
  • Debitorul este declarat în faliment de o instanţă judecătorească
     
  • Creditorii debitorului au ajuns la un accord general fără să apeleze la instanţa judecătorească