Treaba asta exista și înainte, nu era important cum s-a desfășurat meciul, ci cum a fost scrisă cronica lui în ziar. Nu contau alegerile, ci cum se numărau voturile! Totuși, mai demult, rescrierea istoriei după bunul plac al puternicilor momentului era rezervată unui cerc extrem de restrâns, iar minciuna ridicată la rang de politică avea picioare scurte. Dictatorii comuniști au asemenea practici și în ziua de astăzi, dar tiparele lor de comunicare sunt însăilate cu ață atât de albă încât și un orb ar putea să-și dea seama că ceva e putred în poveste.

Un fapt aproape incredibil s-a întâmplat însă de curând și mi-a zdruncinat credința că fake-news-ul – minciuna înfășurată pe mici cotoare de adevăr – nu-i păcălește decât pe cei fără prea multă școală. Un pretins studiu statistic referitor la tratamentele pentru Covid-19 a pus baza unui protocol medical recomandat de Organizația Mondială a Sănătății și nimeni nu și-a dat seama de fals. Până când un jurnalist de la The Guardian a pus cap la cap câteva cifre care nu se potriveau și a sesizat că ceva nu-i în regulă. Mai exact, un număr de decese din Australia menționat de studiul în cauză era mai mare decât cel declarat oficial de oficialitățile australiene. Mergând pe fir, jurnaliștii au constatat că la baza pretinsului studiu stă o firmă americană numită Surgisphere și apărută de nicăieri, care număra printre angajați un scriitor de literatură science-fiction și o starletă de filme cu conținut pentru adulți. Așa se face că hidroxiclorochina, substanță folosită și în România la tratamentul împotriva Covid-19, a fost considerată ineficientă, ba chiar periculoasă pentru pacienți. Pentru ca – mai târziu – să se demonstreze că era o uriașă minciună de care a profitat o altă firmă americană cu un alt medicament folosit experimental.

Tinerii sunt mai obișnuiți cu validarea informației prin mai multe surse

Un studiu recent citat de VisualCapitalist.com a diferențiat obișnuințele de consum media ale diferitelor generații. Astfel, dacă tinerii sunt obișnuiți să consulte surse diferite de pe canale diferite, de la video online și bloguri până la presă tradițională, vârstnicii sunt din ce în ce mai dependenți de surse mai puține, considerate „sigure”. Așa s-a întâmplat și cu hidroxiclorochina. Odată ce pretinsul studiu a ajuns să fie publicat de prestigioasele „The Lancet” și „The New England Journal of Medicine”, acesta a devenit adevăr pentru toată comunitatea medicală mondială. Somitățile internaționale din medicină, aflate la o anumită vârstă, au avut încredere în alte somități internaționale care validează conținutul celor două publicații extrem de serioase. Și totuși, undeva, bariera de protecție a adevărului a fost compromisă. Iar asta este cea mai bună dovadă că societatea nu are încă mecanismele de pază împotriva minciunilor servite de surse considerate ca fiind de încredere.

Sigur că internetul e plin de prostii formulate după rețeta brevetată de mecanismul propagandistic rusesc: fake news rostite cu convingere de către o fată frumoasă și sumar îmbrăcată. Românilor nu le este străin cazul Oanei Lovin, „protestatara” cu sparanghelul, dovedită mai apoi drept o videochatistă erotică cu ambiții politice. Și exemple mai sunt destule. Totuși, cazul Surgisphere ne arată că că s-a trecut la următorul nivel. Este momentul să verificăm atent absolut orice informație pe care ne bazăm deciziile importante, fie că este vorba despre sănătatea sau de banii noștri. Nimic nu mai este sigur în lumea comunicării, iar adevărul este mai relativ decât oricând.

*text publicat în ediția tipărită a revistei Capital.